Aproximativ 1.000 de elevi ploiesteni cu risc de diabet zaharat de tip 2 au fost inscrisi in etapa a doua a Programului “înCerc”. Afla de aici despre ce este vorba!

24 Feb 2018 11:53
Aproximativ 1.000 de elevi ploiesteni cu risc de diabet zaharat de tip 2 au fost inscrisi in etapa a doua a Programului  “înCerc”. Afla de aici despre ce este vorba!
Programul “înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației a
definitivat prima etapă în proporție de 75% pentru prima generație de copii ploieșteni
Prima etapă a Programului ”înCerc”, lansat în septembrie 2017 de Asociația
Medicover în Ploiești, se apropie de final. Aproape 1.000 de elevi de clasa a V-a din 27 de școli ploieștene au fost evaluați privind riscul de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2.
De asemenea, ca parte a Analizei Complexe de Sănătate, prima etapă a Programului, părinții elevilor de clasa a V-a din 21 de școli evaluate au primit deja prin poștă sau prin corespondență electronică un raport cu focus pe indicatorii de sănătate identificați în timpul evaluării copilului lor.
Până la sfârșitul lunii februarie, reprezentanții Asociației Medicover estimează că și în restul instituțiilor de învățământ cu ciclu gimnazial din municipiul Ploiești va fi finalizată evaluarea elevilor de clasa a V-a, precum și înștiințarea familiilor cu privire la demararea Asistenței Individuale Integrate, a doua etapă a programului ”înCerc”.
Diabetul afectează tot mai mulți copii români. Conform Registrului Român de Diabet al copilului, în decembrie 2016 erau înregistrați cu diabet zaharat (DZ) un număr de 3.040 de copii, dintre care cu tip 1 de diabet (insulino-dependent) – 2.973 (97,8%), cu
tip 2 de diabet (insulino-independent) – 55 (1,8%) și 0,4% cu alte tipuri de diabet (monogenic, secundar). Dintre aceștia, 1.573 (51,7%) sunt băieți și 1.467 (48,3%) sunt fete (date furnizate de ONROCAD pe baza Registrului Român de Diabet al Copilului).
Până nu demult, majoritatea cazurilor de DZ la copil erau încadrate ca diabet zaharat de tip 1, insulinodependent, DZ tip 2 fiind considerat o boală a bunicilor, apoi a părinților. În ultimii 20 de ani, creşterea incidenţei obezităţii a dus la o creştere a DZ tip 2 la copil şi adolescent. Debutul DZ tip 2 la vârste tinere duce la instalarea precoce a complicaţiilor cronice degenerative.
Programul ”înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației, lansat în premieră în România de către Asociația Medicover în Ploiești, a parcurs deja prima etapă (Analiza Complexă de Sănătate) în 75% din școlile cu ciclu gimnazial. În urma Analizei Complexe de Sănătate, aproape 1.000 de
elevi de clasa a V-a au fost evaluați non-invaziv privind riscul de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2. Astfel, printr-o serie de proceduri non-invazive, gratuite, specifice acestui Program, copiilor le-a fost calculat riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 și alte boli ale civilizaţiei.
”Pe parcursul lunii februarie, familiile școlarilor de clasa a V-a din Ploiești care au fost evaluați în cadrul primei etape din Program, Analiza Complexă de Sănătate, și care au fost identificați în zona de risc vor fi invitate să ia parte la următoarea fază a Programului. În cadrul Asistenței Individuale Integrate toți participanții calificați vor participa gratuit la șase sesiuni de consiliere personalizată, realizate de patru
specialiști: medic generalist, nutriționist, specialist în activitate fizică și psiholog. Le mulțumim celor care au răspuns deja afirmativ invitației noastre și îi încurajăm pe toți cei cărora le va fi facută aceasta invitație să ne însoțească în programul înCerc”, afirmă Ana-Maria Cireșanu, Coordonator Local Ploiești al Programului ”înCerc”.
Comunitatea prahoveană, focus pentru Asociația Medicover
Implicarea echipei Asociației Medicover în comunitatea prahoveană nu se limitează doar la Programul ”înCerc”. În data de 25 noiembrie 2017, Asociația Medicover a participat, alături de Primăria Lipănești și Asociația “Se Poate”, la acțiunea de împădurire a terenului de pe malul stâng al Teleajănului. Cu această ocazie s-a început plantarea a 15.000 de copaci – copaci noi pentru vieți noi, după cum o sugerează și numele proiectului ”New Trees for New Life”, pentru a reface Bariera Verde a Bucureștiului.
Sâmbătă, 27 ianuarie 2018, la Centrul Cultural Aurel Stroe din Bușteni, Asociația Medicover, cu sprijinul d-lui Dr. Alexandru Moruz și Salvamont Bușteni, a desfășurat un workshop de prim ajutor în cadrul căruia copiii au învățat manevre de acordare a primului ajutor de bază. Copiii au fost împărțiți in trei grupe în funcție de vârstă și au executat manevre de acordare a primului ajutor și poziția de siguranță, apoi au privit exemplificându-se și manevra Heimlich de către voluntari.
”Prin educația și prevenția pe care o vom realiza cu ajutorul voluntarilor Medicover și Synevo, vom crește conștientizarea importanței acordării primului ajutor printre copiii din Bușteni”, ne-au spus Georgiana Apreutesei, Manager de Proiect al Asociației Medicover si dl dr Alexandru Moruz.
În cadrul aceluiași eveniment s-a desfășurat și un workshop de igienizare a pădurii și măsuri de prevenție pe munte, workshop susținut de dl. Gheorghe Haiduc, Șef Serviciu Salvamont Bușteni.
Cu această ocazie, Serviciul Salvamont Bușteni a primit echipamente de primă intervenție în acordarea primului ajutor de bază pentru adulți și copii.
”Ne dorim ca acțiunile pe care le întreprindem pentru comunitatea prahoveană să fie unele de durată, cu impact pozitiv asupra vieții prahovenilor. Am fost primiți călduros și ni s-a oferit sprijin constant, atât din partea autorităților locale, cât și a instituțiilor de învățământ. Prin urmare, Asociația Medicover își propune să se implice activ în proiectele care pot schimba și îmbunătăți sănătatea, stilul de viață și calitatea mediului în Prahova”, conchide George Istrate, Director General al Asociației Medicover.

COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
Felicitări oamenilor legii!
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Curs valutar
EUR Euro 4.6552 0.0013
USD Dolarul SUA 3.7813 -0.0054
GBP Lira sterlina 5.2837 0.0230
CHF Francul elvetian 4.0473 0.0096
XAU Gramul de aur 161.6184 0.4821