Asociațiile cer identificarea unor soluții viabile pentru asigurarea accesului de urgență al pacienților cu TBC la servicii de diagnostic și tratament, indiferent de statusul de asigurat al pacientului sau de existența unui act de identitate

20 Feb 2018 17:41
Asociațiile cer identificarea unor soluții viabile pentru asigurarea accesului de urgență al pacienților cu TBC la servicii de diagnostic și tratament, indiferent de statusul de asigurat al pacientului sau de existența unui act de identitate
Mai multe asocații au transmis urmatoarea scrisoare deschisa pentru gasirea unor solutii pentru pacientii cu TBC:

SCRISOARE DESCHISĂ În atenția:

Domnului Ministru Florian-Dorel Bodog, Ministerul Sănătății

Doamnei Ministru Lia-Olguța Vasilescu, Ministerul Muncii și Justiției Sociale

Domnului Președinte Marian Burcea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Domnului Președinte Lucian Vasile Bara, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București

Domnului Director General Mihai-Marius Dan, Institutul Național de Sănătate Publică

Domnului Director General Mihai Marius Voicu, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București

Domnului Director Executiv Sergiu Mocanu, Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Municipiului București

Stimată doamnă/stimați domni,

În perioada 1 aprilie 2015 — 31 decembrie 2017, consorțiul de organizații format din ARAS — Asociația Română Anti-SIDA, Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT) și Fundația Parada implementează proiectul Tratament pentru toți, acum!, proiect finanțat de Fondul Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei prin Programul Decreasing the TB burden in Romania through reforming the TB control system and strengthening the management of drug-resistant TB by ensuring universal access to diagnosis and treatment and addressing the needs of population groups at risk. Proiectul se adresează consumatorilor de droguri injectabile (CDI) din București și Ilfov și vizează reducerea incidenței tuberculozei (TBC) și a mortalității din această cauză în rândul CDI prin intervenții țintite care includ prevenirea, referirea sau însoțirea la servicii de diagnosticare, tratament și îngrijire și la servicii de suport pentru aderența la tratamentul pentru TBC.

Organizațiile noastre furnizează de mai mult de 10 ani servicii de asistență complexă cu scopul atât al îmbunătățirii situației medico-psiho-sociale, dar și al prevenirii epidemiilor cauzate de HIV, hepatite virale și TBC în București și în alte comunități.

În implementarea activităților proiectului am întâmpinat în mod repetat dificultăți în accesul la tratament (pentru HIV, pentru alte boli infecțioase, pentru cazuri de urgențe psihiatrice sau chirurgicale, pentru TBC) al persoanelor din grupuri de risc care nu au asigurare de sănătate, sau au asigurare, dar și-au pierdut cardul de sănătate sau care nu dețin act de identitate valid.

Un caz recent este cel al unui pacient cu TBC activ, fără carte de identitate și card de asigurat, internat la un spital de pneumologie din București, care s-a externat la cerere în data de 4 iulie 2017 (pe fond de dependență de droguri și probabil afecțiuni psihiatrice adiacente dependenței, fără ca intervalul cât a fost spitalizat (28 iunie — 4 iulie 2017) să fi fost suficient pentru încheierea schemei de tratament și pentru obținerea unei cărți de identitate provizorii.

În consecință, în absența unei cărți de identitate precum și a cardului de asigurat (deși pacientul figura în sistem ca fiind asigurat), spitalul nu poate solicita decontarea cheltuielilor de spitalizare pentru acest pacient.

Pacientul, cu sprijinul ARAS, a depus o cerere de carte de identitate provizorie la o secție de poliție din București și, deși ARAS a făcut toate eforturile pentru urgentarea demersurilor legale, acest lucru nu a fost posibil din cauza unor bariere de ordin legislativ și procedural. Legea obligă agentul de poliție să identifice persoana fără adăpost pe teren, dar este, desigur, cvasiimposibil ca un om fără adăpost să stea 24 de ore în același loc. Cu atât mai puțin este probabil să stea într-un loc, pentru a fi identificată, o persoană dependentă de droguri. Am abordat agentul de poliție respectiv de câteva ori, fără rezultat, până pe 4 iulie 2017, când am mers în audiență la dl. Comandant, însoțiți de pacientul însuși și purtând măști de protecție. Trebuie reținut și faptul că termenul de eliberare a unei cărți de identitate este de 30 de zile, iar în regim de urgență, de 14 zile. Un spital nu își va putea deconta cheltuielile dacă îngrijește un pacient în intervalul de timp în care acesta nu deține o carte de identitate, chiar dacă pacientul are o boală transmisibilă. Ca lucrători sociali, ceea ce observăm este că procedura de decontare pune piedici îngrijirii medicale și prevenirii transmiterii bolilor transmisibile.

Având în vedere gradul de periculozitate al transmiterii TBC în populația generală prin îngreunarea accesului la servicii pentru aceste categorii de pacienți, solicităm Ministerului Sănătății să convoace rapid o întâlnire cu responsabili din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, spitalelor de pneumoftiziologie și de boli infecțioase din București, Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Direcției Generale de Evidență a Persoanelor Municipiului București, și al organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniu. Aceasta va viza identificarea unor soluții viabile pentru asigurarea accesului de urgență al pacienților cu TBC la servicii de diagnostic și tratament, indiferent de statusul de asigurat al pacientului sau de existența unui act de identitate (CNP), precum și pentru asigurarea decontării cheltuielilor de spitalizare cu acești pacienți.

Aceste dificultăți instituționale, procedurale și legale cu efecte dezastruoase asupra sănătății publice vor fi comunicate forurilor internaționale de resort — Organizației Mondiale a Sănătății, Programului Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA, Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor — și finanțatorului programului, respectiv Fondului Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei.

Cu stimă,

Maria Georgescu, Director Executiv, ARAS

Ionuț Jugureanu, Director Executiv, Fundația PARADA

Eugen Hriscu, Director științific, ALIAT

Silvia Asandi, Manager General, Fundația Romanian Angel Appeal

Sursa foto: www.metal-archives.com

COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Feicitari, baieti!
Curs valutar
EUR Euro 4.6623 0.0014
USD Dolarul SUA 3.7780 0.0250
GBP Lira sterlina 5.2861 0.0231
CHF Francul elvetian 4.0408 -0.0063
XAU Gramul de aur 162.4854 -0.1985