COMUNICAT DE PRESA: Arta, istoria și spiritualitatea iluminatului artificial

23 Feb 2018 20:26
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, din Ploiești, str. Toma Caragiu, nr. 10, invită publicul prahovean, miercuri, 25 martie 2015, ora 11.00, la vernisajul expoziției temporare ”LVMEN EST OMEN. Arta, istoria și spiritualitatea iluminatului artificial”.
Proiectul expozițional inițiat de dr. Laurent Chrzanovski, este rezultatul colaborării dintre numeroase instituții muzeale: Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca, Muzeul Național al Țăranului Român București, Muzeul Național Brukenthal Sibiu, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Institutul de Cercetări Eco- muzeale Tulcea, Muzeul ASTRA Sibiu, Muzeul de Artă și Istorie din Geneva. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova marchează anul 2015 ca ”Anul Internațional al Luminii și al Tehnologiilor bazate pe lumină”. La propunerea organizațiilor științifice din toată lumea Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat 2015, Anul Interațional al Luminii. Acesta este atât un proiect educațional interdisciplinar, cât și un proiect de comunicare a științei în care s-au implicat peste 100 de parteneri din mai mult de 85 de țări. Acest An Internațional reunește diverse instituții, inclusive UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), societăți și uniuni științifice, instituții educaționale și de cercetare, platforme tehnologice , organizații non-profit și parteneri din sectorul privat pentru a celebra semnificația luminii și aplicațiile sale pe toată durata anului 2015.
În anul 2015, omenirea celebrează o serie de momente de marcă din istoria științei: lucrările de optică ale lui Ibn Al Haythem ( sec. al IX-lea), noțiunea de lumină, ca undă propusă de Fresnel ( 1815), teoria electromagnetică a propagării luminii propusă de Maxwell (1865), teoria efectului fotoelectric a lui Einstein (1905) și relativitatea generală (1915), descoperirea radiației cosmic de fond de către Penzias și Wilson și transmisia luminii prin fibră optică (1965). De asemenea, în anul 2015 se împlinesc șase decenii de la înființarea SPIE, Societatea Internațională pentru Optică și Fotonică.
Expoziția ”LVMEN EST OMEN. Arta, istoria și spiritualitatea iluminatului artificial” exprimă bogăția și evoluția corpurilor de iluminat pe cele cinci continente, prin intermediul unei selecții de fotografii și documente de epocă și a mai mult de trei sute de piese, din antichitate și până la apariția electricității. Totodată permite descoperirea rolului luminii în viața cotidiană, religioasă, profesională și chiar festivă deschizând, deopotrivă ușa spre o reflecție mai profundă asupra valorii simbolice a acesteia și asupra impactului social al iluminatului artificial.
Un aport semnificativ în cadrul evoluției iluminatului artificial l-a avut prima rafinărie din lume, deschisă la Ploiești, la inițiativa fraților Mehedințeanu, care a produs petrol distilat, în anul 1856; acest produs miraculos, care ardea cu flacără luminoasă, de intensitate și formă constantă, eliminând străvechiul ulei de rapiță folosit până atunci.
Bogăția puțin cunoscută a colecției de corpuri de iluminat păstrate în România, din epoca dacică până în perioada modernă, permite organizatorilor realizarea unui parcurs muzeografic diacronic inedit. Interactivitatea multimedia a expoziției a devenit posibilă datorită Swiss Web Academy Sibiu, astfel cu ajutorul unei tablete sau a unui smartphone, publicul poate avea acces la secvențe filmate, ilustrând modul de funcționare a celor mai reprezentative obiecte și instalații de iluminat.
Expoziția va putea fi vizitată, pînă la 23 august 2015, zilnic între orele 9.00-17.00, exceptând zilele de luni.

COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
Felicitări oamenilor legii!
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Curs valutar
EUR Euro 4.6552 0.0013
USD Dolarul SUA 3.7813 -0.0054
GBP Lira sterlina 5.2837 0.0230
CHF Francul elvetian 4.0473 0.0096
XAU Gramul de aur 161.6184 0.4821