INTERVIU EXCLUSIV - Elevi prahoveni de 10 - Andra: În final, munca și toate eforturile depuse m-au adus în “topul celor mai buni”

23 Feb 2018 22:00
Așa cum v-am obișnuit în ultimele zile, continuăm seria interviurilor cu elevii care au obținut media 10 la Evaluarea Națională, sesiunea 2017. Printre cei zece elevi prahoveni aflați în această situație se află și Andra Ioana Apostol, absolventă a Școlii Gimnaziale Mihai Eminescu din Ploiești. Am rugat-o și pe Andra să își facă o scurtă descriere și să ne răspundă la câteva întrebări. Iată ce spune despre ea:

“Ma numesc Apostol Andra Ioana si am parcurs 8 ani minunati in cadrul Scolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Ploiesti. Sunt o fire ambitioasa cand vine vorba despre lucrurile pe care le ador si ma consider foarte creativa. Pun mare pret pe originalitate si simplitate, dedicandu-ma in totalitate lucrurilor pe care le fac (in special cand acele lucruri ma definesc). Incerc sa fiu o persoana sincera si ma astept la acelasi lucru de la cei apropiati,prietenia fiind foarte importata pentru mine.”

1. Cum ai reușit performanța de a obține media 10 la Evaluarea Națională?
Am reusit aceasta performanta cu mult efort si mici sacrificii. Inca de cand am intrat in clasa a VIII-a am inceput sa ma pregatesc serios pentru acest examen. Alaturi de indrumatorii potriviti, carora le multumesc, si muncind constant, am ajuns mai departe decat mi-as fi imaginat.

2. Te așteptai să iei note maxime la ambele materii? La ce ți-a fost teamă?
Sincera sa fiu…nu m-am asteptat la un asemenea rezultat. Eram sigura ca notele urmau sa fie foarte mari, dar nu credeam ca voi ajunge la performanta de a obtine nota 10. In final, munca si toate eforturile depuse m-au adus in “topul celor mai buni”.(Chiar daca consider ca nu notele sunt cele care ne definesc, fiecare fiind bun in stilul sau.) Mi-a fost putin teama la matematica dar, dupa ce am vazut subiectele, a disparut orice urma de frica.


3. Cât timp ți-a ocupat pregătirea pentru examen? Ai făcut și pregătire suplimentară? Ai avut timp și de distracție anul acesta?

Dupa cum am mentionat anterior, m-am axat pe invatat inca de la inceputul anului scolar. Imi ocupa cea mai mare parte a timpului, in special pregatirile suplimentare. Lucram zilnic, iar pentru mine weekend-urile si vacantele nu mai erau ca altadata. Am renuntat la anumite lucruri, timpul fiind aglomerat cu studiul, dar am stiut sa ma bucur de orice moment de libertate si relaxare.


4. Cum te-a încurajat familia?

Ceea ce m-a ajutat foarte mult a fost sustinerea familiei. Am fost determinata de acest sprijin, atat material cat si psihic, iar rezultatele mele sunt “oglinda” efortului depus de acestia spre formarea mea. Sunt recunoscatoare pentru clipele petrecute in familie care ma scoteau din noua mea “rutina”. De asemenea, persoana care a fost langa mine in tot acest timp a fost mama mea, care m-a sprijinit chiar si in momentele mele de inspiratie de la miezul noptii. J



5. În gimnaziu, ai fost și la olimpiade, concursuri? Ce rezultate ai obținut de-a lungul timpului?
Inca din clasele mici am participat la concursuri, iar in gimnaziu, m-am “aventurat” si in cadrul olimpiadelor. Am avut rezultate remarcabile la matematica, limba si literatura romana si biologie, dar, totodata, am castigat multa experienta si m-am acomodat si cu stilul acesta de a lucra intr-un timp limitat.


6. La ce liceu îți dorești să fii admis/admisă? De ce?
Imi doresc sa intru la Colegiul National “Alexandru Ioan Cuza” , deoarece consider ca este liceul potrivit pentru mine si sunt sigura ca sub indrumarea profesorilor din acest colegiu voi ajunge departe.


7. Ce profil vrei să urmezi mai departe?
In legatura cu profilul pe care il voi urma, inca ma mai gandesc. Dar sunt hotarata pe profil de real.

8. Te-ai gândit deja la o eventuală carieră? În ce domeniu ti-ar plăcea să lucrezi?
Sincer…nu m-am gandit profund la o cariera de viitor. Consider ca sunt la inceputul drumului si nu trebuie sa ma grabesc spre a o gasi. Deocamdata m-am gandit la medicina, dar nu se stie ce imi rezerva cu adevarat viitorul. Indraznesc sa visez asa cum probabil faceam cu totii cand eram mici, spunand ca vrem sa fim doctori, polititsti sau chiar vedete. Dar, pana nu ajungi in momentul decisiv, nu poti anticipa in totalitate ce vei face pe viitor. Se poate intampla sa te razgandesti in ultimul moment sau sa speri pana atunci la ceva care, de fapt, nu te defineste.

9. Pe viitor, vrei să rămâi în țară sau să pleci în străinătate?
Mi-ar placea sa imi continui studiile in tara, mai ales sa fiu aproape de familie si sa arat ca putem razbi si in tara noastra. Desigur ca putin ajutor din partea Statului nu ar strica si sunt sigura ca astfel, am avea cu ce ne mandri in Romania.

10. Ce sfaturi ai pentru cei care vor da în anii viitor Evaluarea Națională?
Le urez multa bafta viitorilor candidati la Evaluarea Nationala si ii indemn sa fie optimisti, sa munceasca mult si sa considere aceasta evaluare drept un test mai important si sa il trateze ca atare. E important sa nu uite de micile pauze de recreere si ii sfatuiesc sa imbine utilul cu placutul. Si cel mai important: NU RENUNTATI. Vor fi momente cand materia vi se va parea mai complicata, dar cu mult exercitiu veti reusi.

11. Cum îți vei petrece vacanța de vară după ce vei afla și rezultatele admiterii la liceu? Ți-ai făcut planuri?
Dupa ce voi afla rezultatele admiterii la liceu ma voi bucura de bine meritata vacanta. Sunt o impatimita a cititului, asa ca mi-am facut o lista destul de mare de carti care ma asteapta. Nu mi-am facut planuri dar sunt hotarata sa ma plimb mult in vara aceasta si sa petrec cat mai mult timp cu familia si prietenii.

Mama Andrei spune că a simțit o bucurie imensă în momentul în care a văzut pe lista cu rezultatele elevilor, în dreptul fiicei ei, nota 10 atât la română, cât și la matematică.


1. Sunteți mândră de performanța Andrei?
Desigur ca acest rezultat a fost un prilej de maxima bucurie atat pentru mine, ca parinte, cat si pentru ea. Stiu cat de mult munceste pentru rezultatele ei si sunt mandra de toate realizarile sale. Am incerat sa fiu cat de mult posibil alaturi de fiica mea, intrucat stiu ca toata sustinerea pe care i-o ofer o incurajeaza in tot ceea ce face.

2. Ce rol ați avut în obținerea acestei performanțe? Cum veți recompensa această performanță?
Rolul meu, ca mama, a fost de a-mi sustine fata, clipa de clipa, pe toate planurile, in special, incurajand-o in momentele mai dificile. Recompensele vor veni din dorinta mea de a o rasplati pentru efortul depus si vor tine de tot ceea ce o bucura pe ea.


3. Vă veți implica în alegerile copilului, în viitor?
O voi sustine si o voi incuraja in viitor, in tot ceea ce va face. Cu siguranta ca va avea sprijinul meu neconditionat si indrumare, avand incredere ca ceea ce va alege va face cu pasiune si implicare 100%.

Echipa prahova-news.ro o felicită pe Andra și urează succes în continuare!

COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
Felicitări oamenilor legii!
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Curs valutar
EUR Euro 4.6552 0.0013
USD Dolarul SUA 3.7813 -0.0054
GBP Lira sterlina 5.2837 0.0230
CHF Francul elvetian 4.0473 0.0096
XAU Gramul de aur 161.6184 0.4821