INTERVIU EXCLUSIV - Elevi prahoveni de 10 - Vlad :"Am depus contestație la matematică considerând că lucrarea mea merita aceasta notă" Și a avut dreptate! Concluzia: media 10 la Evaluarea Națională

20 Feb 2018 11:43
INTERVIU EXCLUSIV - Elevi prahoveni de 10 - Vlad :"Am depus contestație la matematică considerând că lucrarea mea merita aceasta notă" Și a avut dreptate! Concluzia: media 10 la Evaluarea Națională
Încă un elev prahovean s-a alăturat astăzi celor care au obținut media 10 la Evaluarea Națională. Vlad-Petru Nițu a luat 10 la română, iar la matematică fost notat inițial cu 9,95. El știa însă că rezolvase corect toate subiectele, așa că a depus contestație. S-a dovedit că a avut dreptate, iar nota, după recorectarea lucrării, s-a transformat în 10. Așa cum am procedat și cu ceilalți elevi prahoveni de 10, l-am rugat pe Vlad să își facă o scurtă caracterizare și să ne răspundă la câteva întrebări.

Pentru început, te rog să-ți faci o scurtă descriere. Cum te-ai caracteriza tu?

Ma numesc Nitu Vlad-Petru . Am învățat timp de 8 ani la Școala Gimnaziala „Sfantul Vasile”, Ploiesti, de colectivul careia ma simt legat, atât de corpul profesoral cât și de prietenii copilariei mele. Sunt un copil activ și ambitios , întotdeauna atras de sporturile de echipa.

1. Cum ai reușit performanța de a obține media 10 la Evaluarea Națională? Ce te-a determinat să depui contestație la matematică?

Pentru a obtine media 10 la Evaluarea Naționala , mi-am dedicat o mare parte din timp studiului. Am fost motivat de către părinții mei cât și de profesori, iar acest lucru m-a făcut sa îmi doresc cât mai mult sa obțin media 10 la Evaluarea Naționala. Am depus contestatie la matematica considerand ca lucrarea mea merita aceasta nota, dar și pentru a îmi reprezenta școala în grupul select al elevilor de nota 10.


2. Ce reacție ai avut când ai văzut că ți s-a făcut dreptate?

În momentul în care am văzut nota de 10 , am realizat ca m-am evaluat corect, considerand ca rezultatul reprezinta incununarea efortului constant depus în cei 8 ani de școala.

3. Cât timp ți-a ocupat pregătirea pentru examen? Ai făcut și pregătire suplimentară? Ai avut timp și de distracție anul acesta?

Anul acesta , o mare parte din timp am petrecut-o studiind și lucrând suplimentar la cele doua materii la care am susținut examenul. Am făcut pregatire suplimentara, cu oameni care, dincolo de calitățile pedagogice, m-au susținut emoțional, m-au ajutat sa depășesc momentele grele din acest an, m-au ambitionat și m-au motivat pentru a aspira la „podium”.

4. Cum te-a încurajat familia?
Familia a fost întotdeauna alături de mine, a avut încredere în cunostintele mele și mereu s-au mandrit cu mine.

5. În gimnaziu, ai fost și la olimpiade, concursuri? Ce rezultate ai obținut de-a lungul timpului?
Da , am participat la diferite olimpiade și concursuri pentru a ma obisnui cu atmosfera de examen însă nu m-am pregătit în mod special pentru obtinerea unor rezultate excepționale.

6. La ce liceu îți dorești să fii admis/admisă? De ce?

Încă nu m-am hotărât ce liceu voi alege intre Colegiul Național „I.L. Caragiale” sau Colegiul Național „Mihai Viteazul”, deoarece ambele licee sunt de excepție prin corpul profesoral și rezultatele elevilor la admiterea în invatamantul superior.


7. Ce profil vrei să urmezi mai departe?
Îmi doresc sa urmez profilul mate-info

8. Te-ai gândit deja la o eventuală carieră? În ce domeniu ti-ar plăcea să lucrezi?
Ma gândesc ca în viitor voi deveni un bun informatician. Mi-ar plăcea sa lucrez în domeniul IT-ului.

9. Pe viitor, vrei să rămâi în țară sau să pleci în străinătate?
Îmi doresc sa fac facultatea în strainatate și sa dezvolt domeniul IT în țara .

10. Ce sfaturi ai pentru cei care vor da în anii viitor Evaluarea Națională?

Pentru elevii ce vor sustine Evaluarea Naționala în anii viitori, ii sfatuiesc sa lucreze intens pentru a obtine rezultate cât mai mari, pentru a trai sentimentul pe care îl am eu astăzi.

11. Cum îți vei petrece vacanța de vară după ce vei afla și rezultatele admiterii la liceu? Ți-ai făcut planuri?

Îmi voi petrece vacanța împreuna cu prietenii apropiați și familia mea. Am câteva planuri pentru aceasta vacanța de vara , urmând sa merg în Malta cu părinții, sa îmi vizitez bunicii la munte.

Opțional: Întrebări pentru cineva din familie (mama, tata sau cine vrei):

Părinții lui Vlad îl compară cu un vultur care în antichitatea "clasică" simboliza puterea și victoria la greci.

1. Sunteți mândri de performanța lui Vlad?
Desigur, Vlad ne-a confirmat încă o data ca vulturii nu zboară în stol.

2. Ce rol ați avut în obținerea acestei performanțe? Cum veți recompensa această performanță?

Am încercat să-i fim alături ori de câte ori i-a fost greu, să ne simtă aproape, motivandu-l în obtinerea rezultatelor sale.

3. Vă veți implica în alegerile copilului, în viitor?

Consideram ca latura compulsiva a adolescentilor este esentiala în stabilirea deciziilor de viața și din aceasta perspectiva ne vom implica în măsura în care Vlad ne va cere sprijinul.

Echipa prahova-news.ro îl felicită pe Vlad și îi dorește succes în continuare!

COMENTARII

64x64

Georgiana C

Felicitari, draga Vlad!!! Cu siguranta viitorul iti va aduce multe satisfactii si impliniri prin munca, daruire si ambitie! La Multi Ani cu ocazia zilei onomastice! Felicitari, parintilor lui Vlad pentru dragostea, sustinerea si implicarea! Bravo prahova-news.ro pentru initiativa si recunoasterea valorilor!
64x64

Georgiana C

Felicitari, draga Vlad!!! Cu siguranta viitorul iti va aduce multe satisfactii si impliniri prin munca, daruire si ambitie! La Multi Ani cu ocazia zilei onomastice! Felicitari, parintilor lui Vlad pentru dragostea, sustinerea si implicarea! Bravo prahova-news.ro pentru initiativa si recunoasterea valorilor!

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Feicitari, baieti!
Curs valutar
EUR Euro 4.6609 0.0014
USD Dolarul SUA 3.7530 0.0224
GBP Lira sterlina 5.2630 0.0132
CHF Francul elvetian 4.0471 0.0019
XAU Gramul de aur 162.6839 -0.3017