Vai de noi. Ne îngropăm în gunoaie

22 Feb 2018 13:07
Vai de noi. Ne îngropăm în gunoaie
Rosal Group nu mai colectează deșeurile din Ploiești si din alte 33 de localități din Prahova, de ieri. Asta după ce proprietarul singurei rampe ecologice din județ nu mai permite accesul mașinilor de gunoi.
Totul din cauza mult disputatei taxă de mediu. Cine o plătește? Rosal refuză, Vitalia, proprietarul rampei la fel. Ce urmează? Ploieștiul va fi îngropat în gunoaie și la fel alte 33 de localități. Ieri, printr-un comunicat de presă, Rosal Group anunța că nu mai ridică deșeurile:
“Începând de astăzi, 05.06.2017, SC Rosal Grup SA se află în imposibilitatea de a colecta deseurile menajere din localitatile ce fac parte din zonele 2 si 6, pe care le deservește, inclusiv municipiul Ploiești, conform contractului 1792/ 13.09.2016 incheiat cu Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara ’’Parteneriatul pentru Managementul Deseurilor Prahova. Măsura ne este impusă ca urmare a faptului că SC Vitalia Servicii pentru Mediu – Tratarea Deseurilor SRL, proprietarul singurei rampe ecologice la care suntem obligați prin contract să transportam spre depozitare deșeurile menajere, nu mai permite accesul mașinilor Rosal fără asumarea prin contract a plății contravalorii taxei de mediu”
Lucrurile sunt simple: dacă Vitalia nu mai permite accesul mașinilor de gunoi, nici Rosal Groul nu le mai colectează deșeurile pentru că nu are unde să le depoziteze. Ce urmează?
“ Nu se mai ridică gunoiul în Ploiești. Avem peste 200.000 de locuitori. Noi am sesizat, prin RASP, și Garda de Mediu, și Direcția de Sănătate Publică să demareze controale întrucât trebuie asigurată continuitatea acestui serviciu” a declarat Adrian Dobre, primarul Ploieștiului
Edilul a mai precizat că președintele Consilului Județean Prahova este plecat astăzi la Ministerul Mediului pentru a încerca o rezolvare a acestei probleme, în speranța că autoritățile centrale vor face lumină. Mai exact, cine trebuie să plătească această taxă de mediu.
În replică, administratorul rampei de gunoi Vitalia, Răzvan Trocan, spune că de la 1 iunie a expirat contractul cu Rosal iar firma a anunțat autoritățile. “Toți operatorii de salubritate din Prahova au încheiat cu noi acte adiționale sau contracte și plătesc această taxă de mediu. Noi am notificat și Rosal și autoritățile că de la 1 iunie expiră contractul cu Rosal. Ei ne-au spus că vor să semneze un nou contract dar fără această taxă. Nu spun că Rosal trebuie să suporte această taxa. Dar noi am trimis notificare către Consiliul Județean, autorități și am anunțat încă din 29 mai că de la 1 iunie expiră contractul” a declarat Răzvan Torcan
Taxa este în valoare de 80 de lei, pentru fiecare tonă.
Astăzi, și Primăria a emis un comunicat de presă prin care face apel
la colaborare pentru rezolvarea crizei deșeurilor.
“ Primarul Municipiului Ploiești a luat act cu îngrijorare de decizia operatorului de salubritate de a nu mai ridica gunoiul pe teritoriul orașului. Decizia, care contravine tuturor normelor privind siguranța sănătății publice, pune ploieștenii în situația de neacceptat de a fi victimele nevinovate ale iresponsabilității guvernului. Criza putea fi evitată pur și simplu printr-o corectă trasare a responsabilităților în ceea ce privește colectarea taxei de mediu, iar această decizie pur și simplu nu a fost luată. Deși de la 1 ianuarie 2017 Primăria Ploiești nu mai are nicio atribuțiune în ceea ce privește gestionarea contractului de salubritate, Primăria orașului nu poate sta impasibilă să asiste cum orașul va fi acoperit de gunoaie și sănătatea ploieștenilor va fi pusă în real pericol”
foto: http://alba.citynews.ro/


COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Feicitari, baieti!
Curs valutar
EUR Euro 4.6606 -0.0017
USD Dolarul SUA 3.7828 0.0048
GBP Lira sterlina 5.2734 -0.0127
CHF Francul elvetian 4.0372 -0.0036
XAU Gramul de aur 161.5578 -0.9276