Muzeograf Adrian Stan din cadrul Muzeului de Istorie și Argheologie Prahova a realizat o documentare cu privire la cei 120 de ani care s-au împlinit de la punerea pietrei de fundație a canalizării orașului Ploiești. Astfel, într-o postare făcută pe pagina oficială a Muzeului, se arată că ”la 29 septembrie 1906 s-au încheiat manevrele regale la care participaseră cca. 45.000 de ostași. Regele Carol I a sosit la Ploiești în după-amiaza acelei zile, după ce anterior asistase la ultimele acțiuni pe câmpul de luptă. Seara, regele a oferit la cartierul regal, găzduit de clădirea Liceului „Sf. Petru și Pavel”, un dineu la care au luat parte 120 de persoane, între care principele moștenitor Ferdinand, principele Hohenlohe-Langenburg, prim-ministrul Gh. Gr. Cantacuzino, miniștrii Gh. Manu și I. Grădișteanu, toți ofițerii și atașații militari străini, autoritățile locale și alte personalități ale orașului și județului. Tot atunci, ploieștenii au organizat o manifestație pentru suveran la care au participat mii de persoane. În ziua de sâmbătă, 30 septembrie 1906, la orele 10 fix, regele Carol I s-a deplasat la canalul de lângă Baia Municipală, însoțit de principele moștenitor Ferdinand și de Luca Elefterescu, prefectul județului, pentru a pune piatra fundamentală la canalizarea orașului. Încă dinainte ocupaseră loc în pavilionul ridicat cu această ocazie prim-ministrul Gh. Gr. Cantacuzino, miniștrii Gh. Manu, Ion Lahovary, M. Vlădescu, D. Greceanu, senatorii și deputații prahoveni, primarul Gh. C. Dobrescu cu întreg Consiliul comunal, ing. W. H. Lindley dar și alte persoane din elita urbei. Manifestarea a început cu oficierea unei sfeștanii de către protoiereul județului, I. Nicolau, înconjurat de clerul oficiant, după care primarul Dobrescu a rostit o scurtă cuvântare, din care cităm: „După ce ați dat poporului român sănătatea politică, astăzi puneți piatra fundamentală la canalizarea acestui oraș, Ploești. Această canalizare este făcută după ultimele reguli ale științei și nici un oraș al Romîniei, nici chiar capitala, nu posedă un asemenea sistem de canalizare. Să trăiți Sire și să puneți pietre fundamentale la canalizarea tuturor orașelor României”. A urmat răspunsul regelui Carol I, care arăta că aceste lucrări vor contribui „într-un mod simțitor la îmbunătățirea stărei sanitare a locuitorilor și va asigura ast-fel mai mult desvoltarea orașului”, și că, odată finalizate, „să fie cea mai frumoasă răsplată pentru silințele pe care Primăria le desfășură pentru propășirea acestui frumos oraș”. Răspunsul regelui a fost urmat de studierea cu atenție a planurilor construcției, însoțită de explicațiile oferite de inginerul W. H. Lindley, după care suveranul s-a coborât în canal unde a zidit piatra de temelie, alături de o piatră comemorativă din marmură. Întorcându-se în pavilion, regele Carol I a investit cu semnătura regală pergamentul comemorativ, semnat apoi de principele Ferdinand, de primul-ministru și ceilalți oficiali, din care un exemplar a fost pus în fundație. La finalul ceremoniei, regele a semnat și registrul de vizitatori expus în pavilion, după care a adresat mulțumiri primarului Dobrescu și inginerului Lindley și s-a întors la cartierul regal. Regina Elisabeta și principesa Maria nu au participat la această ceremonie, ele sosind cu un tren special la ora 11.30, pentru a asista la defilarea programată pentru ora 13.00. După defilare, pe când regele făcea critica manevrelor, regina Elisabeta a dorit să vadă și ea începuturile canalizării. Însoțită de principesa Maria și de o numeroasă suită, a vizitat canalul de lângă Baia Municipală, unde primarul Dobrescu, ing. Lindley și ajutorul acestuia, ing. M. Colleano, i-au oferit toate amănuntele asupra lucrării. La final, regina i-a felicitat și s-a mai preumblat un timp cu trăsura prin oraș, după care cei doi suverani s-au îndreptat cu suitele lor spre gară și au părăsit urbea”.
În patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova se regăsesc piese privitoare la momentul punerii pietrei de fundație a canalizării orașului. Primele cinci dintre acestea au intrat în patrimoniul instituției în anul 1953, fiind preluate pe bază de proces-verbal de prof. Nicolae Simache, directorul Muzeului Regional de Istorie Ploiești, de la Oficiul de difuzarea biletelor de teatru de pe lângă Sfatul Popular al orașului, și constau dintr-un „ciocănel metal cromat cu mâner de fildeș alb”, „o mistrie de argint cu mâner de fildeș alb”, „un castron de argint”, „un șorț de mătase cu fir” și „un pergament referitor la punerea pietrei fundamentale a canalului Ploești din 1906”. Cel mai probabil, piesele au fost păstrate la Primărie în intervalul de timp scurs de la 1906, pentru ca în 1943, odată cu intrarea Așezământului Cultural „Nicolae Iorga” în patrimoniul municipalității, ele să figureze în inventarul Muzeului de Arte Frumoase.
În primăvara anului 1961 intra în patrimoniul muzeului și piatra comemorativă din marmură, ce fusese montată deasupra pietrei de fundație cu prilejul manifestărilor din 30 septembrie 1906. Ea a fost descoperită întâmplător cu prilejul săpăturilor executate pentru realizarea fundațiilor blocurilor de pe latura de sud a centrului civic, pe actuala stradă Gh. Lazăr.
Cea din urmă piesă o reprezintă un al doilea exemplar al actului comemorativ.
”Inaugurate cu mare fast la 30 septembrie 1906, lucrările de canalizare aveau să mai aștepte până la începerea efectivă a lor. Autoritățile comunale au acordat prioritate lucrărilor de aducțiune a apei, astfel că, în toamna anului 1910, era inaugurată uzina de apă de la Crângul lui Bot, lucrându-se concomitent și pentru racordarea instituțiilor publice și a persoanelor particulare la rețeaua de distribuție a apei. De-abia după primul război mondial, la 25 noiembrie 1921, primarul I. G. Obrocea semna cu societatea „Edilitatea” din București contractul pentru realizarea canalizării orașului, lucrările la acest proiect esențial de infrastructură urbană continuând pe tot parcursul perioadei interbelice”, se mai precizează în documentarea amintită.