Portretul reginei Maria, realizat în ulei pe carton de pictorul Ipolit Strâmbu (1871-1934) este declarat obiectul lunii ianuarie la Muzeul Național Peleș OBIECTUL LUNII IANUARIE

“Pictor şi desenator de talent, artistul se naşte într-o familie oltenească modestă, de lângă Baia de Aramă. Încurajat de către învăţătorul satului să îşi urmeze vocaţia, Ipolit Strâmbulescu – adevăratul său nume – urmează cursurile Şcolii Naţionale de Belle-Arte din Bucureşti, la clasa profesorilor Theodor Aman (1831-1891) şi G. D. Mirea (1852-1934). În anul 1896, primeşte o bursă la Academia Regală de Arte Frumoase din München, unde studiază cu Carl von Marr (1858-1936) şi descoperă pictura impresionistă. Revenit în ţară, se numără printre membrii fondatori al Societăţii ,,Tinerimea Artistică”. În acelaşi an, devine profesor la Şcoala Naţională de Belle-Arte din Bucureşti. În anul 1913, primeşte medalia de aur, la Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă. La 1900 şi 1925, participă la Expoziţia Universală de la Paris şi în anul 1924, la Expoziţia Internaţională de la Veneţia. Între anii 1921-1925, organizează expoziţii personale în atelierul său bucureştean, culminând cu expoziţia retrospectivă din anul 1929. Pictura sa combină realismul cu cromatismul şcolii impresioniste şi postimpresioniste şi tematica grigoresciană. Strâmbu a fost totodată un celebru autor de manuale de desen, tehnica desenului şi pedagogia picturii. Artistul abordează o gamă tematică largă – portrete, peisaje, scene de gen, compoziţii alegorice –, care se remarcă prin preocuparea pentru idilic. Dacă prima jumătate a carierei sale este consacrată în special, scenelor de interior şi efectelor create de lumina artificială, în a doua jumătate, artistul dezvoltă o pictură en plein-air, influenţată tot mai mult de impresionişti şi de Nicolae Grigorescu.
Pânza din colecţia de pictură a Muzeului Naţional Peleş reprezintă una dintre cele două variante ale portretului reginei Maria, executat la Palatul Cotroceni, în veşmintele Încoronării. Artistul o imortalizează pe suverană, aşezată pe un jilţ impozant, în semiprofil, cu tuşe groase, păstoase, dominate de tonuri calde de galben şi ocru, cu subtile accente de violet, albastru şi alb. Ipolit Strâmbu acordă o atenţie specială detaliului revelator – coroana de aur, hermina mantiei regale, strălucirea bijuteriilor şi efectul moarat al lentei ordinului ,,Coroana României” –, realizând efecte contrastante de culoare. Artistul îşi învăluie modelul într-o lumină caldă, artificială, care îi pune în valoare silueta graţioasă şi chipul uşor melancolic, proiectat cu tuşe plate de brunuri, pe fundalul semiobscur”

Dr. Macrina Oproiu,
Șef secție ECPDC