La Muzeul Memorial Nichita Stanescu, mai excat în camera de lucru a lui Nini, se află o piesă de patrimoniu de o frumusețe rafinată și de o inestimabilă valoare sentimentală. Este vorba despre o pianină germană (produsă de o prestigioasă firmă din Stuttgart, Schiedmayer & Soehne) din lemn de nuc, cu placă de bronz și intarsii de sidef, având atașate pe partea frontală 2 sfeșnice din bronz.
*Nini a început să cânte la această pianină încă de pe la vârsta de cinci ani, când își urmărea cu mare atenție mama interpretând diverse piese de muzică clasică. Văzând interesul special pe care copilul îl manifesta, mama l-a învățat să cânte "Valsul pisicii", pe care îl interpreta perfect cu doar două degete, iar, de la șapte ani, a început să ia lecții particulare de la una dintre cele mai valoroase profesoare de pian din Ploiești, doamna Gheorghiu*, menționează reprezentanții Muzeului.
Se pare că Nichita Stănescu cânta cu mare plăcere, de cum revenea de la școală, își lăsa servieta si îmbrăcămintea pe hol și se ducea direct la pian unde rămânea până era chemat de mama sa la masă.
Mai târziu, își invita prietenii din cartier la mici petreceri la sfârșit de săptămână și le cînta la pian bucăți muzicale aparținând diverselor genuri.
*Printre cei prezenți era și Magdalena Petrescu, sora prietenului și colegului său, Mircea Petrescu, cea care avea să fie prima dragoste și soție la vârsta de doar 19 ani. Magdalena Petrescu este cea care a răscumpărat (și donat muzeului) această pianină pe care familia fusese nevoită să o vândă - unor vecini - în anii 50, după ce fuseseră evacuați din casa naționalizată, fiind considerați burghezi*, au mai afirmat sursele citate.
foto Muzeul Memorial Nichita Stanescu