În comuna Filipeștii de Pădure se află două monumente istorice de arhitectură și de interes național: ruinele Conacului Matei și Toma Cantacuzino (1680-1690) și biserica “Sfinții Trei Ierarhi”. Biserica este o ctitorie din 1688 a Bălașei Cantacuzino, soția marelui agă Matei Cantacuzino și a fiilor săi.
Potrivit monumenteuitate.org, din cele câteva date istorice care au putut fi culese conacul Matei şi Toma Cantacuzino din Filipeștii de Pădure face parte dintr-o serie de palate şi conace cantacuzine ridicate de membrii acestei familii în aceeaşi arie geografică a judeţului Prahova, la mică distanţă atât spaţial cât şi temporar unele de altele. El se încadrează stilistic într-o arhitectură prebrâncovenească, fiind foarte probabil rezultatul aceleiaşi echipe de meşteri care au lucrat la palatele postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipeştii de Târg şi la palatul turn de la Măgureni.
Matei şi soţia sa Bălaşa împreună cu fiu acestuia Toma Cantacuzino sunt ctitorii bisericii din Filipeştii de Pădure aşa cum o atestă pisania.
Biserica a beneficiat de o atenţie deosebită fiind obiectul unor campanii susţinute de restaurare încă din anii 1930. Pe de altă parte, cum este cazul şi altor monumente istorice aflate în aceeaşi localitate în mediul rural, când unul dintre ele primeşte ajutorul financiar şi tehnic pentru restaurarea sa celelalte pierd. La fel s-a întâmplat şi cu conacul Cantacuzinilor de la Filipeştii de Pădure.
Casa intră odată cu partajul averilor brâncoveneşti în posesia domniţei Bălaşa Brâncoveanu şi a soţului său Manolache. Domniţa Bălaşa este cunoscută istoric pentru biserica şi aşezămintele ridicate în Bucureşti. Cum şi dacă aceştia doi au locuit sau exploatat casele de la Filipeştii de Pădure nu este cunoscut. Amplasamentul conacului pe ruta de retragere spre munţi în cazul unui atac turcesc nu l-a favorizat în războaiele ruso-turco-austrice ale secolului 18. La mijlocul secolului 19 când artistul Carol Isler desenează monumentul în compania bisericii şi a cimitirului casele erau deja ruinate.
În prezent, casele sunt în ruină așa cum le-a cunoscut şi Carol Isler. Nimic nu s-a schimbat. Un releveu datând din 1980, întocmit de dl. arh. Călin Hoinărescu, ne prezintă casele sub o nouă înfăţişare, ceea ce ne duce cu gândul unei folosiri ulterioare a ruinelor.
Ruine caselor Matei și Toma Cantacuzino sunt într-o curte împărțită de o școală generală, secția de poliție și primăria localității.

sursa http://www.monumenteuitate.org/