La începutul secolului al XIX-lea, locuitorii orașului Ploiești se limitau la distanțe scurte în interiorul localiății sau în zonele limitrofe, deplasările făcând-se în mare parte cu mijloace de tracțiune animală. Din ”Marea Carte a Ploieștiului” aflăm istoria transportului din oraș. Astfel, în anul 1938 în Ploiești existau 686 de cai și 926 de boi. La vremea respectivă erau înregistrați și 24 de vizitii (persoane care conduc caii la o trăsură, la o căruță), 42 de căruțași și 5 surugii (vizitii care conduc, călare pe unul dintre cai, diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești). La scurt timp, au apărut birjele (trăsuri de piață) care făceau curse în zona gării către centru și retur. În anul 1911 erau înregistrate la Ploiești 155 de birje cu doi cai, dar și 106 trăsuri de lux.
Orașul însă a devenit un important centru economic, în statisticile CFR se situa pe locul doi pe țară cu un număr de peste 700.000 de călători transportați în Ploiești. Astfel că birjele nu mai erau suficiente. În Marea Carte a Ploieștiului se specifică faptul că administrația publică locală a făcut primii pași către realizarea unui transport public în comun în anul 1910 când a concensionat către societatea Leonida din București cel mai solicitat traseu Centru-Gara de Sud. Ruta a fost deservită de două autobuze marca Fiat având o capacitate de transport de 24 de locuri. Cursele începeau la ora 7 dimineața și se desfășurau cu regularitate la un interval de o jumătate de oră. Societatea Leonida a deținut concesiunea acestui traseu până la începutul Primului Război Mondial.
A apărut apoi ideea de introducere a tramvaielor la Ploiești care existau deja în marile orașe din țară. O astfel de initiativă a fost susținută de Societatea Anonimă Electrica care a vrut să introducă un traseu între Gara de Sud și Centru, întocmind chiar și un SF în anii 1921 – 1926. Tramvaiele urmau să circule cu o viteză de 12 km/h, intervalul de deplasare fiind de 7 minute, iar linia să fie deservită de 34 de angajați. Costul investiției era estimat la 819.000 lei-aur, durata de amortizare fiind de 35 de ani. Din cauza costurilor mari, proiectul nu s-a materializat.
În 1929 Primăria Ploiești a reorganizat transportul public de călători, prin intermediul firmei Gociman, cu două autobuze până in 1934. Firma respectivă, care a activat inițial la Brașov, s-a mutat la Ploiești, sub denumirea Gociman&Fii, condusă de inspectorul general CFR și cei doi fii ai săi. Firma dispunea de 38 de autobuze International și trei tursime. După ce primăria și-a organizat propriul serviciu de transport, firma Gociman a deservit curse către București, Târgoviște, Câmpina, Moreni, Filipești, Vălenii de Munte, Slănic, Boldești, Valea Prahovei și alte localități din zonă. În 1939, la moartea fondatorului, și-a încheita activitatea.
În 1934, Primăria Ploiești a scos la licitație cinci linii:
-Gara de Sud – Bulevard – Centru – Bd. Ferdinand - Barieră
- Centru – Bulevard – Gara de Sud
- Centru – Str. Gh. Vest
-Centru – Calea Romană – Gara de Nord
La licitație au participat 7 firme și persoane fizice, a fost declarat un câștigător, dar imediat după, reprezentanții primăriei s-au râzgândit si au decis înființatrea unui serviciu propriu de transport local. Inițial, activitatea a început cu un autobuz nou cumpărat de primărie și două închiriate. Până în 1935, printr-un credit, s-au cumpărat încă 11 mașini noi. Autoritățile au construit un garaj de 900 mp cu o capacitate de 25 de autobuze pe strada Găgeni, unde erau grajdurile comunale. Primul director numit de municipalitate a fost Thomas Bartheș care avea în subordine 35 de salariați, dintre care 10 șoferi, doi controlori de linie, 11 taxatori, 4 controlori stații, două femei de serviciu, doi ajutori de șoferi, un contabil, un șef de birou, un subșef contabil și un controlor. Toți angajații purtau uniformă. Prețul unei călătorii era de 5 lei, sub cel practicat la fosta concesiune. Serviciul era unul profitabil, astfel că în anii 1940 a crescut constant până la 30 de autobuze și 107 angajați. În 1938 a fost înființată Regia Publică Comercială a Întreprinderilor Municipiului Ploiești care a înglobat și Serviciul Autobuzelor , denumirea fiind păstrată până în anul 1940.
Serviciul Autobuzelor și-a întrerupt activitatea în timpul războiului, 15 autobuze fiind rechiziționate de armată pentru transportul trupelor în zona rontului. Au fost și distrugeri cauzate de bombaradmente. Astfel, în primii ani postbelici au circulat doar trei autobuze, iar în 1947 doar unul. Serviciul a fost reorganizat, dar în 1954 număra numai 18 autobuze. În primele decenii postbelice, a apărut și un serviciu alternativ la transportul în comun al călătorilor, acel a taximteriei, gestionat de întreprinderea Getax, însă fără prea mare succes.
În 1961 a fost înființată Întreprinderea de Transporturi Ploiești (ITP) care a funcționat până în 1979 când denumirea s-a transformat în Întreprindere Județeană de Transport Local, menținută până în 1991.
În anii '80 a fost introdus tramvaiul. Lucările au început în 1985 și s-au finalizat în 1989. Primul tronson, inaugurat în decembrie 1987, avea 14 km între Gara de Sud – Spitalul Județean-Depoul de Întreținere și Reparații. Traseul, s-a numit încă de atunci 101. La început au fost cumparate patru tramvaie pentru traseul 101, iar în 1988 a intrat în circulație și traseul 102 între Spitalul Județean și Gara de Vest, numărul tramvaielelor ajungând la 30. Al treilea traseu, 104, a apărut în mai 1989 care făcea legătura cu cartierul Mihai Bravu. Au apărut si tramvaiele 28 catre Teleajen și 106 către Uztel.
În 1991 serviciul se reorganizează având o nou denumire Regia Autonomă de Transport în Comun de Persoane Prahova-Ploiești, iar din 1995 se numește Regia Autonomă de Transport Public Ploiești (RATP)
După Revoluția din 1989 s-a dezvoltat și serviciul de taximetrie cu 300 de autoturisme.
Pe 22 august 1995 a fost pus în funcțiune și primul tronson de troleibuze pe ruta Halele Centrale – Podul Înalt, servit de 5 troleibuze.
Cifra record de călători transportați la Ploiești a fost înregistrată în anul 1978, când documentele au consemnat un număr de 135.634.000.
Mai multe detalii despre transportul în comun în Ploiești, puteți afla din “Marea Carte a Ploieștiului” aparuta in 2011.

Sursa info/foto: Marea Carte a Ploiestiului