Un inestimabil tezaur a fost găsit, cu ani buni în urmă, în Păulești. Descoperirea, care datează din timpul romanilor, atestă importanța acestor locuri la acea vreme. Dar puțini știu povestea tezaurului roman de la Cocoșești. Aceasta a fost publicată în ”Păuleştii din Prahova. Repere monografice, comentarii, amintiri”, partea a doua, autor Constantin Ilie.
O redăm integral:
”Prin anii 1961-1962, în satul Cocoşeşti, a fost descoperit un valoros tezaur de monede romane, care reprezintă o dovadă concretă de locuire a acestui teritoriu, la circa 100 de ani, după ce armata romană, condusă de Traian, a ocupat Dacia. În lucrarea monografică pe care am publicat-o în anul 2005, am dat puţinele informaţii, pe care le cunoşteam atunci, despre acest tezaur Acum, după extinderea cercetării din ultimii ani, având mai multe informaţii despre istoria zbuciumată a acestei descoperirii, le voi completa şi le voi comenta, la limita cunoaşterii actuale. La hotarul dintre comuna Blejoi şi satul Cocoşeşti, drumul de legătură dintre ele trece peste valea pârâului Bleaja. Lângă pod, în urmă cu circa 50 de ani, era o cruce veche, despre care, într-o legendă, se spunea că a fost ridicată de un boier bogat, stăpân al pădurii, pentru a-l apăra de hoţi şi de duhurile rele, care căutau să-i ia averea. Crucea şi legenda au dispărut, odată cu trecerea timpului. Aici se deschid acum trei drumuri: unul cu vechime mare numit Drumul Blejoiului, care a făcut şi face legătura între cele două localităţi (acum asfaltat), altul merge în lungul văii, devenind potecă, şi se sfârşeşte odată cu valea în dealul Degeraţi, iar altul, un drum forestier, care urcă pieptiş prin pădure, unde, după ce atinge cota maximă a înălţimii din zonă, îşi continuă şerpuit mersul, pe malul drept al văii Teleajenului. Este o pădure de stejar, plantată în a doua parte a secolului al XX-lea, cu arbori tineri, aliniaţi, ale căror tulpini verticale se îndreaptă spre cer, ca lumânările într-un policandru. In coroanele lor, verzi şi bogate, se ascund, în special primăvara, mulţimea de păsări, din pliscurile cărora, dimineaţa şi seara, răsună simfonia naturii. Drumul, nefiind modernizat, protejează pădurea, încă ferită de poluarea specifică vremurilor noastre, fiind o plăcere să o străbaţi, „luând-o la picior ”.
În această pădure, cu ocazia întineririi ei, la începutul anilor ´60 ai secolului trecut, locuitorul satului Cocoşeşti, Dumitru Iordache (în prezent decedat), săpând sub o buturugă a vechii păduri, a găsit un vas din ceramică spart, în care erau mai multe monede din argint. Deşi în jurul lui erau şi alţi săteni, ”descoperitorul” şi-a însuşit toate monedele şi vasul în care erau depozitate. Necunoscând valoarea lor istorică, el a reţinut o „cotă” în proprietatea sa şi restul le-a donat, în condiţii încă neclare, Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, împreună cu vasul, la o dată necunoscută, aşa cum susţin actualii moştenitori ai lui. Reprezentantul legal al muzeului, directorul Nicolae Simache, a preluat monedele donate, posibil 32 piese, dar fără vasul depozitar, aşa cum se precizează în scrisoarea muzeului, nr. 2921/08. 11. 2011. După informaţiile obţinute în cadrul cercetării noastre, rezultă că, din cota reţinută de D. Iordache, există posibilitatea ca monedele să se fi împrăştiat astfel: - 3 bucăţi au ajuns în colecţia numismatică a Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, nu se ştie cum şi când, posibil imediat după descoperire. Ele erau într-un plic, pe care cercetătoarea Iulia Constantinescu a scris: „Sesiunea muzeelor 1965/vezi SCIV 1966-7/B. Mitrea / Tezaur / Cocoşeşti, Păuleşti”. Aceasta a fost prima informaţie, în care descoperirea de la Cocoşeşti era numită „Tezaur”, chiar dacă erau studiate numai trei monede, dovedite a fi denari romani6 , din perioada republicană7 . Mai târziu, după decesul profesorului emerit Nicolae Simache, denarii donaţi de Iordache, la care s-au adăugat şi cei trei denari din muzeul bucureştean, cu sprijinul doamnei Elisabeta Savu, muzeograf şi şef de secţie la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti, au alcătuit o frumoasă colecţie, formată din 35 de piese din „Tezaurul de la Cocoşeşti”, care poate fi admirată în acest muzeu. - Un număr de 10-15 monede au fost aduse la şcoala din Păuleşti de către fiica descoperitorului, când era elevă, fiind predaţi profesoarei de istorie, Brumaru Lucreţia. Contactată de mine, profesoara mi-a mărturisit primirea unui număr de zece bucăţi, din care două au fost luate de directorul şcolii, Iorgu Toma, iar restul le-a adăugat la colecţia şcolii, fără să le inventarieze. Nefiind inventariaţi, aşa cum s-ar fi cuvenit, denarii s-au pierdut pentru totdeauna, odată cu pensionarea profesoarei. - Alte 5-6 bucăţi au fost donate, de aceeaşi fiică, unui primar al comunei, care, după ce le-a căutat, mi-a mărturisit că necunoscându-le valoarea, nu le-a dat importanţă şi nu le-a mai găsit. - Este posibil, ca o parte dintre ele să fi fost date de D. Iordache consătenilor săi. Unii din aceştia, respectând o tradiţie populară, le-au găurit cu dornul şi le-au agăţat, câte una la gâtul copiilor, sperând să le aducă noroc, aşa cum mi-a mărturisit un păuleştean, purtător în copilărie a unui astfel de „talisman”. - În anul 2001, dr. Mihai Dima, numismat, dorind să afle mai multe despre acest tezaur, s-a deplasat la Cocoşeşti, l-a întâlnit pe D. Iordache, cu care a avut o convorbire de circa o oră, şi de la care a aflat mai multe amănunte. Deşi i-a prezentat cele 44 de monede pe care le mai avea, descoperitorul nu i-a permis să le fotografieze, invocând lipsa de timp. Totuşi, numismatul, pe baza celor văzute, a întocmit un studiu, din care citez de la pag 76: „În scurtă vreme tezaurul, care cuprindea iniţial aproximativ 350 de monede, a început să se disperseze. Cea mai mare parte a pieselor, circa 200, au fost vândute unui ţigan, care le-ar fi topit. „Vreo 40 ” au fost oferite spre achiziţie muzeului de istorie din Ploieşti, împreună cu cioburile vasului, iar restul au rămas la descoperitor. În cursul anilor, acesta a mai înstrăinat un anumit număr de piese, rămânându-i în prezent numai 44”8 . Studiul dr. Mihai Dima a condus atunci, în rezumat, la următoarele concluzii: 1. Cele 79 monede (35 în muzeu şi 44 la Iordache) reprezentau aproape un sfert din întreaga descoperire. 2. În tezaur erau: - 19 denari republicani, reprezentând o parte dintre consulii Republicii Romane, din anii 129 î. Chr. – 32/33 d. Chr.; - 59 denari imperiali, reprezentând o parte a împăraţilor Imperiului Roman, din anii 63-108 d. Chr. (Nero, Galba, Vespasian, Domiţian, Nerva şi Traian); - unul din ei fiind uzat, nu i s-a putut stabili apartenenţa.
3. Denarii republicani şi cei din timpul lui Nero şi Vespasian sunt uzaţi, prin circulaţie îndelungată, spre deosebire de cei emişi de Traian care par noi, ceea ce conduce la ipoteza că depozitul monetar a fost îngropat în timpul domniei lui Traian sau imediat după moartea lui. Luând cunoştinţă de acest studiu, în primăvara anului 2011, am pornit pe urmele tezaurului. Am contactat moştenitorii descoperitorului, la domiciliul lor de vară, din Cocoşeşti, la data de 25.06.2011, şi i-am rugat sămi spună povestea tezaurului. Am fost surprins când aceştia au adus un mic borcan de medicamente, pe care l-au răsturnat, şi din care s-a revărsat pe faţa de masă o mulţime de monede lucioase de dimensiuni mici. Nu îmi venea să cred că în faţa mea se aflau imagini reprezentative pentru câteva secole de istorie romană, care au stat ascunse în pământ aproape 2000 de ani, urmând să rămână încă ascunse, de contemporanii noştri, chiar după ce au văzut lumina zilei, în urmă cu circa 50 de ani. Văzându-le, le-am făcut propunerea deţinătorilor, ca, la o dată ulterioară, să aduc un specialist pentru studiul şi fotografierea monedelor, în vederea publicării lor într-o lucrare monografică păuleşteană şi în presă, pentru a fi consemnate în patrimoniul naţional. Propunerile mele au fost acceptate de cei doi moştenitori ai descoperitorului, Ionel Iordache şi Mariana Voicu (Iordache), la data de 17 august 2011, atunci când am revenit la Cocoşeşti, însoţit de dr. Mihai Dima. Acesta a măsurat, a cântărit şi a fotografiat monedele prezentate, făcând şi constatarea că din cele 44 piese, văzute în anul 2001, nu mai erau decât 38 bucăţi, depozitate în acelaşi borcan. Cercetările dr. Mihai Dima au fost făcute publice, într-un context mai general, la 26 august 2011, când, la un simpozion, a analizat mai multe tezaure similare din judeţul Prahova9 . Ulterior, a realizat un C. D., care conţine fotografiile celor 38 monede din tezaurul fotografiat, dar şi pe cele existente la muzeul prahovean, din care mi-a dat o copie. Apoi, printr-un email mi-a comunicat şi personajele pe care le reprezintă imaginile de pe ele. Am putut astfel să le intabulez şi să prezint, în premieră, fotografiile tuturor celor 73 de monede, care au mai rămas din Tezaurul de la Cocoşeşti”.