Volumul “AVATARURI CONTEMPORANE ALE BASMULUI FANTASTIC”, scris de profesoara Colegiului National “Alexandru Ioan Cuza” OANA VALERIA CHELARU a fost lansat astăzi la Biblioteca “Nicolae Iorga” din Ploiești:
“Lucrarea vizează o perspectivă amplă asupra basmului fantastic, fiind pornită dintr-un punct de vedere diacronic şi mergând spre sincronia fenomenului narativ în ansamblul său. Este structurată în şapte capitole, urmate de Concluzii, a căror intenţie este să ofere atât o perspectivă de ansamblu, cât şi o privire specifică asupra basmului fantastic românesc: 1.Bibliografie critică despre basm; 2.Clarificări şi delimitări ale speciei; 3.Basmul în contextul performării sale; 4.Fantastic şi miraculos în basm; 5.Spaţiu şi timp, acţiune şi narativitate; 6.Deschideri ale basmului spre modernitate; 7.Regândirea relaţiei cuvânt-imagine, din perspectiva prezentării basmului în sistem audiovizual şi 8.Concluzii.
Cartea propune mai multe definiţii ale basmului fantastic care ţin cont de stabilirea elementelor comune între cele două tipuri de expresie (basmul şi filmul), de evoluţia mentalităţii umane, care resemnatizează faptele şi acţiunile eroului şi de transformarea miraculosului tradiţional în ipostaze fantastice, sub influenţa tehnologiei care îl îndreaptă spre spaţiul literaturii ştiinţifico-fantastice şi datorită evoluţiei gândirii umane care încearcă prin orice mijloace să ia în stăpânire spaţiul şi timpul. De asemenea, basmul fantastic trebuie să aibă în vedere şi instanţele comunicative implicate, pornind de la creatorul/creatorii anonimi care realizează prima variantă a unui basm şi până la cercetătorii care fac un amplu demers interpretativ şi analitic, intenţionând să clarifice aspectele esenţiale ale speciei.
​Basmul se defineşte la confluenţa dintre performerul care preia un text şi îl recreează permanent, cu fiecare spunere, ascultătorul care îşi impune gustul personal, culegătorul care înregistrează şi publică textul şi cercetătorul care caută să-i surprindă semnificaţiile. Mai mult, din perspectiva relaţiilor cu alte specii, basmul se situează la interferenţa între legendă şi mit: basmul este în afara timpului şi spaţiului cunoscute, este atemporal şi aspaţial, cu un subiect care nu poate fi crezut, care depăşeşte limitele de acceptare necondiţionată ale omului obişnuit.
Dincolo de mentalitatea umană ancorată în prezentul explicativ-pedagogic al fiinţei umane dominate de modernitate şi de postmodernism, basmul se află într-un prezent al intuiţiei şi al trăirii, şi nu în concretul determinărilor precise. În acelaşi timp, el devine un complex mijloc de cunoaştere a realităţii, dar şi de autocunoaştere, prin intermediul căruia copiii –şi nu doar ei- cunosc lumea şi se cunosc pe ei înşişi. Implicaţiile psihanalitice ale utilizării basmului ca instrument terapeutic evidenţiază valenţele multiple pe care această specie le poate avea, precum şi relaţiile complexe în care poate fi încadrată, într-un amplu context socio-cultural care defineşte existenţa umană în ansamblul ei.
​Basmul înseamnă proiectarea dorinţelor auditorilor şi conturează o lume imaginară, o lume în care fantasticul şi miraculosul se întrepătrund, iar spaţiul şi mai ales timpul ascultă de necesităţile interne ale naraţiunii, ca şi de bunăvoinţa fiinţei umane. El depăşeşte graniţele literaturii populare şi, prin evoluţie şi schimbări permanente, determină noi şi noi avataruri contemporane, care demonstrează, fără putinţă de tăgadă, perpetuarea şi supravieţuirea basmului fantastic, în ciuda tuturor inovaţiilor şi modernizărilor sau tocmai datorită lor. Pentru încă multe generaţii care vor urma, basmele lui Ispirescu sau cele ale lui Eminescu şi Slavici sau filmele lui Walt Disney, ale lui Gopo, sau ale lui George Lucas vor întruchipa lumea ideală, în care dorinţele prind viaţă, spaţiul şi timpul ascultă de bunul plac al omului, iar răul este întotdeauna învins. Nici chiar omul tehnologizatului secol al XXI-lea nu poate renunţa la speranţa în victoria binelui, dar basmul, pentru el, devine un complex de imagini care îl captivează şi îl apropie de ascultătorul de altădată care, la desfăcutul porumbului sau în nopţile lungi de la stână se proiecta în ipostaza unui erou atotputernic, de care ascultau până şi astrele”, ne-a precizat Oana Valeria Chelaru.