Când spui „Mădălin Tănase“, cam toate drumurile te vor duce către jandarmul prahovean care, de ani buni, (re)educă copii prin sport. A salvat sute de micuţi şi adolescenţi care o apucaseră pe căi greşite sau cu situaţii materiale precare, transformându-i în caractere puternice, pe unii dintre ei în campioni la arte marţiale de contact, pe alţii în oameni corecţi cu respect pentru muncă şi semenii lor. I-a fost uşor să-i înţeleagă şi, la rându-i, să ajungă la sufletul şi mintea lor, pentru că, alături de fiecare copil „salvat“, Mădălin a mers pe paşii pe care i-a făcut în copilăria şi adolescenţa sa. Cu o poveste de viaţă care bate filmu’, prahoveanul ne arată că, în spatele fizicului şi imaginii de dur, se află un om extrem de sensibil şi implicat în a modela caractere acolo unde „aluatu’“ încă o permite.

Copilăria cu multe lipsuri, dar mai ales cu absenţa părinţilor, crescut cu greu de către bunica sa din Floreşti, încă de când avea şase-şapte luni, şi-a pus amprenta puternic pe tot ceea ce avea să însemne drumul vieţii pentru Mădălin Tănase, în prezent plutonier adjutant şef la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi (IJJ) Prahova. Sociabil din fire, povesteşte deschis despre acele momente! De fiecare dată, cu emoţie, cu apăsarea greutăţilor pe care le-a cunoscut încă de la vârste fragede, dar şi cu bucuria că le-a confruntat şi le-a depăşit, făcând-o mândră, înainte de toate, pe cea care i-a fost imaginea maternă. Bunica a avut un rol important în apropierea lui Mădălin de lumea cărţilor. Lucra ca femeie se serviciu la şcoala din Floreşti şi îl lua mai tot timpul cu ea la muncă. Aici, avea să descopere lumea fascinantă, bogată şi colorată a bibliotecii, locul preferat „de joacă“ şi, tot aici, pe când avea vreo 10 ani descoperea şi lumea porumbeilor, într-o carte de zoologie. De atunci, fascinat de ceea ce aflase, avea să i se nască dorinţa de a-i cunoaşte mai bine. Iar, astăzi, Mădălin este şi unul dintre cei mai renumiţi campioni columbofili de la noi.

De mic, a îmbinat şcoala cu munca. Pentru a avea ce pune pe masă şi cu ce să-şi asigure minimum necesar pentru a merge la şcoală, lucra ca zilier pe unde putea. Şi, nu de puţine ori, împărţea cu alţii din ceea ce câştiga. De ce o făcea? „Aşa simţeam! În general, oamenii care nu au sau au mai puţin, sunt primii care dăruiesc“, ne-a mărturisit Mădălin.
Fără prea multe resurse sufleteşti şi financiare, fără un exemplu familial şi sfaturi de viaţă, Mădălin a cunoscut şi viaţa străzii, cu anturajele, cu violenţele, cu ispitele ei. Le-a rezistat, a avut puterea de a discerne şi a fentat o lume care putea să-l ducă în prăpastie…
Şcoala şi sportul i-au fost punţile de salvare.
Până la şcoală bătea zilnic kilometri întregi, pe jos, sau cu o bicicletă fără o pedală. Ca să scurteze drumul, o lua pe câmp pe care-l străbătea în diagonală.
Dar sportul l-a atras de mic. Iniţial, a practicat lupte, apoi box şi karate. Făcea naveta pe la Băicoi, pe la Câmpina, pe unde avea sălile de antrenament. La vremea respectivă, nu percepea acest efort ca pe o corvoadă. Îi plăcea prea mult ceea ce învăţa şi ambiţia de a performa şi a ajunge în rândul campionilor a cântărit mai mult decât orice.
Viaţa avea să-i scoată în cale pe cel care i-a devenit mentor, pe maestrul Ioan (Nelu) Gârbea, care l-a antrenat în arterele marţiale de contact, ducându-l spre titlurile de campion naţional şi internaţional, sfătuindu-l să urmeze şi Școala Națională de Antrenori (secția Arte Marțiale de Contact).
Pe lângă şcoală, atrenamente, ziua lui Mădălin însemna şi muncă. Făcea de toate, de unde putea scoate un ban: de la munci agricole, până la săpat şanţuri pentru conducte. A progresat uşor-uşor, iar la 23 de ani a îmbrăcat haina militară, intrând în structurile operative…„în stradă“.

Începuturile Ambiţiei
Iar de la începutul anilor 2000, cu toată încrederea şi sprijinul comandantului de atunci, Gheorghe Bragă, Mădălin Tănase avea să înceapă colaborările dintre Jandarmerie şi unităţile de învăţământ din Prahova, luând astfel naştere „Ambiţia“. Iniţial, ca asociaţie sportivă, ulterior club sportiv.
Astfel, a început să îmbine acţiunile operative cu antrenamente la Ploieşti, Băicoi şi Filipeştii de Târg, unde le preda copiilor arte marţiale de contact. Totul, pro-bono. În primă fază, a luat sub aripa sa copii indicaţi de profesori ca fiind problematici, din familii dezorganizate sau case de copii. Din potenţiali infractori, Mădălin, ajutat îndeaproape de soţia sa, Ana Maria, i-a transformat pe cei mai mulţi dintre ei în campioni.
„Dacă nu îi luam să îi antrenez, unii dintre copii ar fi ajuns rău. La sală, au uitat de toate prostiile şi s-au pus pe treabă. Le-am povestit şi despre experienţa personală, dar i-am întrebat şi pe ei ce vor să facă mai departe. În funcţie de răspuns, le-am spus direct cam ce urmează: prostituţie, închisoare, bătăi, lipsuri etc. Atunci, s-au pus pe treabă, pe învăţat, pe sport, iar astăzi sunt pe drumul cel bun”, a mai spus Mădălin.
Unii dintre copiii „salvaţi“ de jandarmul prahovean au fost atât de marcaţi de povestea acestuia, încât şi-au dorit să-i calce pe urmă, iar astăzi i-au devenit colegi la IJJ Prahova.
În toţi aceşti ani, a căutat să se perfecţioneze, să-şi completeze acţiunile, să vină în întâmpinarea nevoilor noilor generaţii. Are propriul său club,unde activează doi instructor şi doi profesori antrenori, ţine antrenamente la Sala „Leonard Doroftei“ din Ploieşti, la Băicoi şi Filipeştii de Târg, însă îmbină sportul cu lecturile şi diverse activităţi socio-culturale. Este conştient că nu toţi copiii vor face performanţă în sport, însă cu toţii au aptitudini în diverse domenii… Doar că trebuie descoperite.

Şi mai este un lucru pe care, în prezent, Mădălin nu-l acceptă: „etichetele“ date sportivilor lui. La el nu mai există copii din medii devaforizate, cu probleme sau copii de „bani gata“… Sunt COPII şi atât! Cu aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii! Cu toţii primesc recompense după antrenamente, iar Sărbătorile nu trec fără ca vreunul dintre ei să fie vizitat la club de Moş Crăciun sau Iepuraş.
Mădălin continuă să performeze şi în ceea ce-l priveşte, fiind pe podium la toate competiţiile de profil, dedicate seniorilor. Însă oricât de fioros l-am vedea pe stradă şi oricât de serios îl vom găsi în sălile de antrenament, întotdeauna va cădea pradă lacrimilor când va mai afla o poveste tristă cu un copil care nu are ce îmbrăca, nu are ce mânca, suferă de diverse boli, abandonat de părinţi… Cât de bine îi înţelege stările.
Sunt multe de spus despre un OM care a salvat şi a modelat caractere şi care continuă să o facă, despre un campion columbofil şi la arte marţiale de contact, despre un PRAHOVEAN EMBLEMATIC care a avut AMBIŢIA să iasă din rând şi să fie un exemplu de urmat pentru cei din jurul lui.

FOTO: arhiva personală Mădălin Tănase
text CJ Prahova