”Încerc să merg înainte și să fac totul astfel încât copiii mei să fie fericiți și să nu știe ce este războiul, să nu audă sunetele sirenelor sau apărarea aeriană care doboară rachete.”

Cu acest gând trăiește zilnic Ekaterina, departe de casă. Aceasta provine din Odesa – Ucraina, unde avea o viață liniștită alături de familia ei. Din 24 februarie, Ekaterina împreună cu șoțul și cei doi copii ai lor, un băiat de 12 ani și o fată de 6 ani, se refugiau zilnic într-un buncăr. Soțul a rămas la vremea respectivă și fără locul de muncă. De teamă, pe 2 martie, femeia i-a luat pe cei mici și împreună au plecat în cel mai apropiat loc unde nu era război și anume în Moldova. Aici au trăit două săptămâni, după care soțul ei, cu sprijinul unor cunoștințe din Odessa care ajunseseră deja la Ploiești, le-a găsit aici o locuință.

”Și așa am ajuns la Ploiești pe 18 martie. Aici am întâlnit o mulțime de oameni minunați, amabili, fiecare era gata să ne ajute în orice fel. Ne-au dat locuință, ne-au ajutat cu mâncarea. M-au ajutat să obțin un loc de muncă , un post de menajeră într-un hotel. Este greu, fără cunoștințe de limbă, engleza o știu foarte puțin, iar româna, desigur, nu o știu deloc. Dar nu mă sperie.”
După ce a reușit să își găsească de lucru, Ekaterina a mers mai departe. Ea și-a înscris și fetița la o grădiniță din Ploiești, iar pe băiat îl duce la antrenamente la fotbal și jiu-jitsu.
„Fiica mea merge acum la grădiniță, sunt profesori minunați care o iubesc foarte mult și pe care îi iubește și ea.”
La ceva timp, pe 28 aprilie, Ekaterina și-a adus aici mama, sora și fiica acesteia. Asta după ce sora sa a trăit un episod care i-a pus viața în pericol. Un avion de luptă i-a trecut chiar pe deasupra capului.
”Mama mea a avut o situație acută de sănătate și au ajutat-o, ea a făcut o operație. Suntem recunoscători fiecărei persoane cu care ne-am întâlnit în drumul nostru în această țară frumoasă”
La Odessa, Ekaterina avea un mic atelier de pălării și accesorii pentru copii. Pasiunea pentru cusut a venit odata cu nașterea fetiței sale.

”Sunt o persoană foarte creativă încă din copilărie. În Ucraina, am cusut pălării timp de 6 ani. Când s-a născut fiica mea, am vrut să fie la modă și stilată în fiecare zi. Așa că am început să cos. De-a lungul timpului, mi-am extins activitatea, iar oamenii mi-au apreciat și iubit produsele. Îmi place ceea ce fac și pun suflet în fiecare produs.”


Ekaterina este o femeie muncitoare și nu vrea să trăiască din mila oamenilor. Astfel, pentru a-și rotunji veniturile, Ekaterina și-a adus aici mașinile de cusut și a și-a reluat această activitate. Produsele ei pot fi găsite pe contul de Instagram mamas_love_moda. Are însă o problemă, nu prea are de unde să își cumpere materialele de care are nevoie. Costurile sunt exagerat de mari, dacă le comandă de la furnizorii cu care lucra în Ucraina. Totul s-a scumpit foarte mult.
Ekaterina spune că în viitorul apropiat va trebui să rămână în România. Așa că face tot posibilul să le ofere copiilor o viață frumoasă aici:

”Lucrez, nu doar aștept beneficii sociale. Le ofer oamenilor un produs frumos de calitate si sper că le place ceea ce fac eu. Voi face totul pentru ca fețele copiilor mei să strălucească de zâmbete fericite și să nu știe ce este adevaratul razboi.
Familia care ne-a oferit locuință, oameni minunați, a devenit familia noastră. Ne ajută foarte mult, îi iubim și ei ne iubesc. Ne-am îndrăgostit de România. În fiecare weekend încerc să-mi duc copiii în locuri frumoase și interesante. Ochii lor fericiți, zâmbetele și râsul lor sunt fericirea pentru mine!”

Vezi mai multe detalii aici