Alina Bârsan face parte din categoria acelor cadre didactice atipice. Chiar dacă nu are o salbă de medalii obţinute de elevii săi la concursuri sau o bogată activitate publicistică de specialitate, are un palmares de invidiat în activităţile umanitare pe care le întreprinde alături de elevii săi şi părinţii acestora. Îi învaţă lecţia altruismului, îi încurajează în descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor şi-i îndrumă ca orice competiţie s-o poarte, înainte de toate, cu ei înşişi. Îi ascultă, le ia în serios orice problemă şi urăşte să-i „uniformizeze“. Îi respectă şi îi iubeşte aşa cum sunt: „nu prea cuminți, niciodată cu capul jos și veșnic plini de idei“.
Alina Bârsan are 34 de ani şi îşi are originile în Braşov. Dar cele două mari iubiri, soţul şi cariera, au adus-o în Prahova. În prezent este învăţătoare la Școala Generală „B.P. Hasdeu“, din Câmpina. Şi ea face parte din categoria acelor oameni „aleşi“ de către profesie. Și-a dorit să fie educator, iar cinci ani a lucrat cu preșcolari, însă dintr-o „greșeală“, una fericită, cum avea să-și dea seama, ulterior, a devenit învățător titular. Astfel, în urmă cu nouă ani își începea activitatea cu o clasă pregătitoare. A fost o provocare atât pentru ea, cât şi pentru prima generaţie de „bestiuţe“, aşa cum îşi alintă elevii.
Dar au învăţat împreună, au descoperit împreună.
În primii ani a remarcat faptul că elevii ei mergeau după structura clasică, a competiției cu cei din jurul lor și nu cu ei înșiși, că știau mai bine calificativele colegilor decât pe-ale lor. Și-a dat seama că este momentul să schimbe tactica. Le-a explicat că fiecare are ceva al lui, fiecare are un talent într-un anumit domeniu, iar concurentul principal nu este colegul „X“ sau „Y“, ci el însuși. La concursurile şcolare i-a trimis, prin rotaţie, pe toţi elevii săi, astfel încât să descopere toţi ce înseamnă atmosfera unui concurs, iar emoţiile unei astfel de situaţii să nu le fie străine atunci când vor avea de susţinut un examen.
Echipă pe toate fronturile!
A fost în permanență sinceră cu ei, iar atitudinea i-a fost răsplătită corespunzător.
„Nu am rezolvat de acasă toate problemele pe care urma să le fac la clasă și nu am ezitat să recunosc că nu știu rezolvarea unora dintre ele. Am lucrat împreună și am înțeles împreună cum să ajungem la rezultatul corect“, a declarat pedagogul.
Însă, înainte de adunări, scăderi, citit, acumulare de informaţie etc., Alina Bârsan și-a dorit ca elevii ei să deprindă mai mult: lecțiile de și pentru o viață.
A știut, din start, că are nevoie și de cooperarea celui de-al treilea membru în această relație complexă a educației: părintele. Astfel, le-a spus, din start, direct și sincer, ceea ce vrea să facă la școală, dar și dincolo de granițele unității de învățământ. „Părinții au înțeles și m-au sprijinit tot timpul în demersurile inițiate“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.
Alina Bârsan i-a învățat pe elevii săi să fie oameni, să-i trateze pe cei de lângă ei de la egal la egal, iar atunci când este cazul să-i ajute. Astfel, le-a cerut ca în loc de un sandviș să aibă două, unul și pentru cel care și-a uitat pachețelul acasă sau nu-și permite. I-a mobilizat să strângă bani și pentru cei care nu au teniși pentru sport sau nu-și permiteau să meargă în excursie.
„La rândul meu, am căutat varianta de mijloc, să fie prețuri acceptabile, astfel încât să putem acoperi pentru toți. Nu aș fi putut să le vorbesc despre unitate, iar în excursii să merg doar cu jumătate dintre ei”, ne-a mai spus interlocutoarea noastră.
Pentru ea, copiii pe care-i are în grijă patru-cinci ore pe zi sunt asemenea unui puzzle în care fiecare componentă contează. Fiecare are o importanță la fel de mare, iar fără o singură piesă jocul este incomplet. Și, din acest motiv, toate acțiunile întreprinse au fost unele în care au fost implicați toți, de la jocuri până la acțiuni umanitare. I-a încurajat să aibă o opinie și să și-o exprime, i-a învățat să-și rezolve singuri conflictele, dar, înainte de toate, i-a ascultat.
„Noi, adulții, greșim atunci când le tratăm problemele ca pe niște fleacuri. Pentru ei, ceea ce-i macină este la fel de important precum sunt dificultățile noastre. Copiii trebuie ascultați, sfătuiți și încurajați să aibă atitudine. Una corectă!“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.
Pe lângă munca din clasă, Alina Bârsan nu uită că joaca ocupă, la această vârstă, locul prioritar. Motiv pentru care, ori de câte ori are ocazia, îmbină ludicul cu predatul, îi scoate pe copii în aer liber, iar jocurile au la bază dezvoltarea spiritului de echipă.
Ca să aibă şi obiecte pentru activităţile lor, învăţătoarea a realizat un proiect educaţional despre importanţa reciclării şi efectele poluării. A strâns de la școală peste 10.000 de baterii, împreună cu copiii, și a cumpărat şi dotat şcoala cu peste 100 de mingi de baschet, fotbal, palete de tenis etc.
Mici, dar puşi pe fapte mari
Pentru a-i aprecia pe cei din jurul lor, să înţeleagă cât de multe au ei, dar şi cât de uşor poţi pierde în viaţă casă, familie…totul, dar şi cât de multă bucurie pot oferi prin gesturi mici, Alina Bârsan şi-a implicat, din start, elevii în acţiuni caritabile. În urmă cu vreo patru-cinci ani, cu generaţia anterioară, a reuşit să strângă banii necesari pentru a pune „piatra de temelie“ a unei case din Comarnic pentru o familie a cărei gospodărie luase foc chiar în preajma Sărbătorilor de iarnă. Dar elevii au vrut mai mult, aşa că, împreună cu dascălul lor şi cu părinţii au creat tot felul de obiecte hand-made pe care le-au vândut în fel de fel de acţiuni: târguri de Paşte, de Mărţişor etc., banii fiind folosiţi pentru achiziţionarea de materiale de construcţie.
Alina a păstrat tradiţia şi, treptat, le-a implicat şi pe noile „bestiuţe“. A identificat cazuri în care puteau aduce împreună un strop de bucurie. Alături de un grup de motociclişti (Happy Street Brotherhood MF) din Câmpina au adunat bani, lucruri, au sortat, au împachetat, au distribuit...au făcut tot ceea ce înseamnă o acţiune caritabilă.
Anul trecut, „formula“ aceasta de lucru am regăsit-o şi la o acţiune de achiziţionare şi donare de echipamente de protecţie pentru Spitalul Municipal din Câmpina, devenit unitate-suport pentru pacienţii infectaţi cu Covid-19.
De face toate acestea?
„Pentru copiii, părinții de la clasa mea și pentru fetiţa mea le fac pe toate. Pentru părinți ca să își aducă aminte ce înseamnă bunătatea și empatia (după cum știm societatea de azi te obligă să te gândești numai la tine. Eu nu doresc doar să supraviețuiască călcând pe alții, ci să se înalţe prin a oferi bunătate), pentru copii - să înveţe să fie umani, iar pentru copilul meu fac toate acestea ca să învețe să iubească. Nu poți iubi fără să te implici. Dorința mea este să dezvolt suflete, nu roboţi fără empatie“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.
Şi-ar fi dorit ca în anul acesta să reuşească mai multe. Pentru că este conştientă că suferinţele create de pandemie sunt mult mai multe şi mai mari decât în anii trecuţi. Dar parcă i-a fost mai greu ca-n alte dăţi. Mobilizarea o dă, de fiecare dată, la clasa ei, iar părinţii răspund de fiecare dată. „Nu cu mult, însă suficient cât sa dea startul. Și ei au luptele lor acasă, dar de fiecare dată au răspuns pozitiv, fiecare cu cât și cu ce a putut: haine, bani, jucării, cărți. E mult până încep să povestesc prietenilor mei despre copiii mei... Mereu povestesc despre ei. Seamănă cu mine: puţin altfel, nu prea cuminți, niciodată cu capul jos și veșnic plini de idei. Automat au sărit și alți prieteni, fiecare cu cât a putut. Ne-am unit puterile cu Radu Ionescu (n.r. coordonatorul Happy Street Brotherhood MF) și cu băieții din grup și am reușit să bucurăm cinci familii, persoanele dintr-un centru de femei abuzate și traficate și am mai mers şi la un centru de copii. La partea cu distribuirea pachetelor, mie îmi este extrem de greu să merg, să aud și să văd imaginea suferinţei. Prefer să sortez, să adun. Fără sa par exagerată, este singura mulțumire adevărată pe care o am în an (în afara de familie) și unul dintre singurele lucruri care îmi oferă bucurie și satisfacție. Sper să învețe și «bestiuţele» de la mine că lucrurile mici oferă satisfacții adevărate“, a încheiat Alina.
Când simte nevoia de a scăpa de apăsări, îşi ia familia şi pleacă pe cărări de munte. O relaxează drumeţiile, că doar s-a născut şi a trăit la poale de munte, iar în judeţul adoptiv are parte de ei, din plin.
sursa text: CJ Prahova
Foto: arhivă personală Alina Bârsan