La vârsta la care mulți tineri se gândesc să ia calea străinătății, Gabriel Adelin Screciu (26 ani), jandarm al Grupării Mobile Ploiești, a optat să asculte chemarea „rădăcinilor“ și să revină acasă. Plecat în Spania, împreună cu părinții, la vârsta de 10 ani, Gabriel a devenit unul dintre „copiii diasporei“. A urmat cursul firesc al vieții pe un alt tărâm, crezând că viitorul îl va găsi tot în Peninsula Iberică. Până în 2020, anul pandemiei, când, aflat la Timișoara, cu o bursă Erasmus, a avut pentru prima dată un altfel de sentiment: cel că se află acasă. Tot atunci, văzând multe persoane în uniformă i s-a mai conturat un gând, cel de a deveni jandarm. Iar de la dorință până la faptă a fost o distanță de doi ani, perioadă în care Gabi a reînvățat să fie român. Și nu a venit singur acasă! Și-a adus și părinții.

În 2008, era în clasa a III-a, la o școală din Drobeta Turnu-Severin și, ca multe familii din România, avea un membru plecat la lucru în afara țării. Tatăl lui lucra de mai bine de un an în Spania.
A fost anunțat de mama sa că vor pleca și ei pentru a reîntregi familia. Nu știa ce urmează, dar conștientizând că nu prea există cale-ntoarsă, s-a adaptat vieții din Tarragona. Ușor-ușor, a început să gândească și să viseze în spaniolă, să deprindă obiceiurile ibericilor, să își facă planuri de viitor în țara de adopție. În casa lor, părinții au continuat să vorbească în română, să țină obiceiurile de acasă, să pregătească în continuare, în mare parte, mâncare tradițională. În România, la bunici, Gabi venea pentru două-trei săptămâni, cât dura și concediul părinților. „Nu reușeam să văd atunci mare lucru, totul era pe grabă, ai mei alergau după diverse acte care trebuiau actualizate. Era frumos, dar totul trecea foarte repede și știam doar că ne vom întoarce în Spania ca să ne vedem de-ale noastre“, ne-a povestit Gabi.
Și așa a tot fost până în 2020, când Gabriel Screciu a ajuns în România pentru o perioadă de șase luni, cu o bursă Erasmus, la Timișoara, fiind student la o facultate cu profil economic. În timp ce totul era închis de pandemie, iar în cazul unora, inclusiv speranța era blocată, pentru Gabi au început să se întrezărească noi orizonturi. A aflat pentru prima dată cum este să te simți acasă, a început să înțeleagă de ce dorul de țară doare, motivul pentru care cei plecați întemeiază tot felul de comunități în care aduc câte ceva de „acasă“… Atunci a conștientizat cât de greu este pentru toți cei care și-au întins „ramurile“ spre mai bine în alte țări, dar care își au „rădăcinile“ aici. Și a fost pentru prima dată când a conștientizat transformările pozitive din România. Tot în lunile de ședere aici, i s-a inoculat și ideea de a urma o carieră militară. Tot aici, acasă! În Spania, o astfel de opțiune însemna renunțarea la cetățenia română, variantă pe care colegul nostru a exclus-o din start.
„Liniștea pe care am simțit-o aici și sentimentul că voi reuși în tot ceea ce-mi propun nu au mai lăsat loc altor decizii în minte și-n suflet. Am fost inclusiv în Statele Unite cu programul «Work and Travel», dar abia am așteptat să se termine totul. După ce am terminat facultatea din Spania, i-am anunțat pe părinți că vreau să mă întorc în România ca să devin jandarm“, ne-a mărturisit Gabi. Și a revenit în țară în august 2022, unde a început să se pregătească intens pentru admiterea la Școala de Subofițeri Jandarmi de la Drăgășani. A fost nevoit să reînvețe Limba Română, pentru că în afară de vocabular, gramatica îi era o necunoscută. Cu o ambiție de fier, la finalul aceluiași an, Gabi a reușit să depună Jurământul de credință față de țara sa, în prezența părinților vădit emoționați de lecția pe care le-a oferit-o fiul lor despre puterea dorinței, curaj și patriotism.
Drumul reîntregirii familiei Screciu avea să fie din nou parcurs. De această dată, în sens invers. S-a întâmplat în 2023, după ce Gabi a absolvit Școala de Subofițeri Jandarmi, iar părinții lui au decis să urmeze exemplul copilului lor și să revină acasă. Prin pasul lui, Gabi s-a transformat și într-un fel de „ambsador“ al țării noastre în cercul lui de prieteni. I-a invitat să viziteze România, strivindu-le pas cu pas ideile preconcepute despre tărâmurile natale. „Au rămas surprinși când au descoperit ce locuri frumoase avem și cât de diferit este totul față de ceea ce auziseră ei. Unii dintre ei revin în concedii cu familiile lor, dar cel mai mult mă bucură când aflu și despre alți tineri români că fac pasul spre casă. Unii spun că e «pasu-napoi», dar e de fapt înainte. Acolo unde pășești cu sufletul, unde ți-e familia, unde dorești să rămâi și să-ți clădești un viitor este drumul cel bun“, a completat Gabi, cu accentul de spaniol care încă îi dă ceva de furcă.
Cum a ajuns la Ploiești? A fost singura opțiune, dorința fiindu-i insuflată de colegii care au făcut practică aici și i-au povestit despre colectiv și despre misiunile Grupării Mobile „Matei Basarab“. Îi place ce face și se vede. Iar planurile le are tot aici, dorindu-și ca pe viitor să-și întemeieze o familie și să avanseze în cariera militară.
Se scriu și se vor scrie multe despre curaj și patriotism, dar una dintre cele mai frumoase și concludente definiții ne-a oferit-o Gabriel Screciu! Și-i mulțumim!
sursa: Gruparea Mobilă de Jandarmi