Trenul Regal, cu ocazia centenarului bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz

23 Feb 2018 22:18
Trenul Regal, cu ocazia centenarului bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz
Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu vor parcurge cu Trenul Regal, de la Focşani la Oneşti, în ziua de 11 iulie 2017, un traseu al recunoștinței, cu ocazia centenarului marilor bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Călătoria Familiei Regale va avea loc în ziua în care a început prima bătălie, cea de la Mărăști.

În acea zi, Alteţele Lor Regale vor fi prezente la scurte ceremonii de primire în gările Focșani, Mărășești, Adjud și Onești și vor lua parte la ceremonii solemne la Mausoleele din Mărășești și Mărăști, precum și la Cimitirul Eroilor din Oituz.

Călătoria Trenului Regal va porni din Gara Focşani, la ora 10.45.

Prima oprire va avea loc în Gara din Mărăşeşti, la ora 11.25.

Familia Regală va lua parte, apoi, la Mausoleul din Mărăşeşti, la o ceremonie de depunere de flori, începând cu ora 11.45.

Familia Regală va depune flori, în cadrul unei ceremonii, la Mausoleul de la Mărăşti, la ora 13.10.

A doua oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Adjud, la ora 15.30. Trenul Regal va opri în gară pentru 10 minute. Accesul publicului și al presei este liber.

A treia oprire a Trenului Regal va avea loc în Gara din Oneşti, la ora 16.20.

În finalul zilei, Familia Regală se va afla la Cimitirul Eroilor din Oituz, la ora 16.50, pentru a depune flori, într-o ceremonie solemnă, în memoria oştaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă.

Toți cei care vor dori să aducă un omagiu eroilor neamului la Mausoleele din Mărăşeşti şi Mărăşti şi la Cimitirul Eroilor din Oituz, să întâmpine Familia Regală şi să vadă Trenul Regal în gara orașului lor sunt bineveniți.

Călătoria Trenului Regal, în ziua de 11 iulie 2017, este organizată de Casa Majestăţii Sale Regelui în colaborare cu Ministerul Transporturilor. Evenimentul este susţinut de Banca Transilvania şi Grupul Eurolines România.

Bătălia de la Mărăști (11-19 iulie 1917) a rămas drept una dintre cele mai importante acțiuni militare românești din timpul Primului Război Mondial. Bătălia a fost condusă de generalul Alexandru Averescu, sub comanda Regelui Ferdinand I, comandantul suprem al Armatei Regale române. Operațiunea militară a durat opt zile și a reunit Armata Română și Armata Rusă într-o operațiune ofensivă împotriva Armatei a 9-a Germane.

Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) este considerată astăzi cea mai importantă acțiune militară românească din timpul Primului Război Mondial. Bătălia a durat zece zile și a lăsat în memoria societății românești legenda actelor de vitejie ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat și generalului Eremia Grigorescu. Atunci a fost lansată legendara expresie „Pe aici nu se trece”!

La 28 septembrie 1916, a început bătălia de la Oituz. Prima confruntare militară de la Oituz a stat sub comanda generalilor Constantin Prezan, Eremia Grigorescu și Nicolae Sinescu și a fost una dintre cele mai curajoase acțiuni militare românești în Primul Război Mondial. Operațiunea a durat șaisprezece zile și a vizat împiedicarea Armatei a 9-a Germane de a forța Munții Carpați și de a pătrunde în Valea Siretului. A doua bătălie de la Oituz a început în ziua de 28 octombrie 1916, a fost plasată sub comanda generalului Eremia Grigorescu și a durat cinci zile. A treia bătălie de la Oituz s-a desfășurat în zilele de 26 iulie – 9 august 1917, sub comanda generalului Gheorghe Văleanu.

COMENTARII

COMENTEAZA SI TU



Ultimele comentarii
Felicitări oamenilor legii!
LOCUITORII DE LA BUCOV CREDETI CA NU STIAU CA TERENUL ESTE MAI JOS DECAT STRADA ,DE CE NU AU INALTAT CURTILE SI TEMELIA LA CASA TREBUIA SA AIVA U1 METRU DE LA DRUM , OARE AU FOST COMOZI ,CA DACA AU FACUT BARTAI CASELE BANUIESC CA AU AVUT SI BANI PTR CONSTRUCTII ?
Salutari din Iasi! Doamna, va spun in primul rand ca va stimez foarte mult, ca abia pot sa estimez dimensiunea incercarilor pe care le-ati traversat pana acum. Empatizez cu Dvs. pana peste poate, o data pentru ca imi aduc aminte de colegul meu Aurel, din scoala generala, cu o dizabilitate notabila, ce-i drept – de intelect, diferita de a lui Rares (oare am retinut bine?), o data pentru ca sunt parinte si inteleg participativ provocarea formarii unui om, o data pentru ca sotia mea se ocupa - ca si profesie - de integrarea copiilor mai greu integrabili (autism, add, adhd, Asperger, Down, tetraplegici) si oarecum cel mai abitir pentru ca eu fac proteze oculare pentru oameni care si-au pierdut, pe langa vedere, globul sau globii oculari cu totul. Imi dau seama cat de provocator a fost sa ridicati acest om pana la aceasta varsta ca sa-l faceti integrabil (inteleg ca este elev la Cuza, corect?). Aveti respectul meu profund pentru asta, eu personal nu sunt convins ca as fi putut duce o asemenea cruce. Permiteti-mi, va rog, sa va expun punctul meu de vedere, nu neaparat dezinteresat, rezonez foarte mult cu situatia Dvs., ci mai degraba, extern: In primul rand, indiferent de dizabilitatea fiului Dvs., societatea in care doriti Dvs. sa-l integrati (si va aplaud pentru asta, fara sa vreau stiu ce se intampla in scolile speciale) este societatea oamenilor fara dizabilitati. Acum.. e posibil sa ma insel, sau sa nu-mi mai aduc aminte precis, au trecut si peste mine cativa ani de cand am terminat liceul, dar.. este nefiresc pentru un adolescent sa fie insotit de mama sa la scoala. Imi imaginez ca Dvs. considerati imperios necesar acest aspect pentru evolutia fiului Dvs., insa, corectati-ma daca gresesc, oare nu se simte umilitor? Eu intram in pamant cand venea cineva sa ma ia de la liceu, era, pentru mine, desconsiderarea suprema a puterii masculului feroce inspre care accedeam si afirmam eu ca ma transform. Bun, acest lucru pur si simplu nu e posibil in cazul fiului Dvs., va trebui sa-l preluati mereu de la scoala, dar va rog sa pastrati in minte - cand vreti sa va insotiti fiul in viata sa sociala, pentru ca, la acel moment, viata sociala este in sala de curs – va rog sa retineti si umilinta pe care o resimtim noi, ca si tineri masculi fortosi (cel putin noi asa ne vedem, va asigur, chiar daca ne cizelam “superputerile” abia dupa facultate). Pe nesimtite, nevoia sa de aparteneta intr-un grup de oameni fara dizabilitati a inceput sa se simta la varsta asta, iar integrarea sa, cu siguranta, a inceput, independent de Dvs. Nevoia de trib a omului este o chestiune ancestrala si onest va spun ca e una benefica si foarte mobilizatoare, in special la baieti. Apoi, fortuit, Rares este in acest moment cvasidependent de prezenta Dvs. – inteleg asta. Si, va place sau nu, aveti dreptate, va fi mereu cvasidependent de cineva. Va intreb, oare nu e momentul sa-i permiteti sa-si dezvolte niste mecanisme sanatoase si asumate de dependenta fata de lumea inconjuratoare in care se va dezvolta pana la final? Nici mie nu-mi convine efemeritatea mea, insa trebuie sa le acceptam si sa le lasam, sa le formam chiar puilor nostri de om uneltele necesare pentru adaptare la lumea in care vor creste ei. Din cate afirma postvorbitoarea Dvs. in acest interviu, (presupun ca este Directorul colegiului), Rares este un elev performant. Aveti incredere in el ca se va descurca pe cont propriu – este, poate, cel mai insemnat combustibil pe care il poate primi un tanar de la parinti la acea varsta, cu mult mai insemnat decat prezenta sau banii. Pentru mine, acel “am incredere in tine ca poti sa zbori cu aripile tale” sigur a fost. Credeti in forta lui de izbanda, viata e lunga si trebuie sa termine singur opera umana pe care ati inceput-o Dvs. Nu va ascund, coincidenta face ca am cunoscut-o pe diriginta lui Rares, cu 14-15 ani in urma, cand eram vicepresedinte in forumul judetean al elevilor, organizatie care a prins grai, in mare parte, gratie implicarii sale in educatia noastra si mentoratului novicilor aidoma mie. Nu-mi vine in minte un dascal mai iscusit, tin minte ca o asociam, inca de atunci, lui Sidney Poitiers din “To Sir, with love”. A fost profesorul care a trezit in mine interesul pentru exprimare, pentru libertate, omul care m-a facut sa constientizez ca nu sunt doar nr. matricol 4207, ca am forta sa devin ce vreau eu. Imi dau seama ca sunteti foarte implicata emotional, nici nu ati avea cum sa nu fiti, insa, din punctul meu de vedere, nu gasesc un profesionist mai potrivit si mai dedicat pentru situatia actuala. Imi aduc aminte si de momentele in care ma punea sa redactez de 5 ori un material pentru un proiect, pentru ca “nu are substanta / nu e nimic inedit / ai folosit limbaj de lemn, etc.”, dar, mai cu seama, imi amintesc ca nimic nu era mai presus pentru domnia sa decat interesul elevului. A fost motorul care pe mine m-a facut adultul de care, cu smerenie, va spun ca are o voce care se aude. Va marturisesc ca nu am nici un interes in a va supara, iar de judecat – nici nu indraznesc, pur si simplu nu sunt capabil. Va spun insa, parerea unui om de la mare distanta – temporala / geografica / conjuncturala: indiferent de cadrele legale, care va pot fi potrivite sau potrivnice, e momentul sa-I permiteti lui Rares sa zboare, fara Dvs., oricat de greu si de dureros ar fi.
Se stie in cadrul institutiei, de către toti, atat elevi cat si profesori ca la clasa s, au facut cu drag eforturi sustinute sa poata fi integrat frumos copilul. Mamei i s.a permis accesul in clasa,timp de peste 1 an, pana cand se pare ca a inceput sa isi asume prerogative pe care nu le avea, sa intervina in relațiile dintre elevii clasei, să spună ca x sau y metoda de predare ii pare nu se stie cum, ca mai bine profesorul x sau elevul y sa fie in felul z. Etc. Lucruri care nu mai aveau nimic in comun cu scopul prezentei dansei acolo. Elevii s.au revoltat, parintii lor au solicitat ca doamna sa nu mai stea in clasa in ore,avand in vedere ca toti copiii din clasa si.au aratat deschiderea si disponibilitatea sa il ajute pe elev sa aiba notite luate, corect scrise, inregistrate, după caz. Dirigintele clasei s.a implicat cum putin probabil ca poate un alt profesor sa o faca mai bine, tot ce se poate doar sa ii fie bine copilului. Sa aiba sansa ,in ciuda handicapului,sa traiasca intr.un colectiv de tineri de varsta lui. Sa i se dea acces,in masura în care se putea, la normalitatea varstei,la un grad necesar de independenta. Din păcate aici pare sa fie o chestiune de orgoliu. Exista in liceu un caz similar - elev nevăzător- adus de tata la școală. Nicio problema acolo. Oare cum se poate? Ce urât cum in loc sa fie apreciate lucrurile de mare dedicare sufleteasca pe care unii prof.le fac, se prefera deturnarea realității in numele "senzaționalului" ieftin.
trist, dar adevarat!
Curs valutar
EUR Euro 4.6552 0.0013
USD Dolarul SUA 3.7813 -0.0054
GBP Lira sterlina 5.2837 0.0230
CHF Francul elvetian 4.0473 0.0096
XAU Gramul de aur 161.6184 0.4821