Recent, specialiștii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova au descoperit, într-o pădure de pe teritoriul comunei Plopu, mai multe depozite de arme și unelte agricole de fier din perioada medievală.
Cel care a identificat aceste depozite este profesorul Virgil Nitu, de la Școala nr. 1 din Mizil, care a și sesizat imediat Direcția pentru Cultură și Muzeul din Ploiești pentru a documenta corespunzător contextul acestor descoperiri.
În urma acestei sesizări a fost întreprins un diagnostic arheologic în punctul Podul Rotarilor, amplasat pe Valea Rotarilor, în comuna Plopu, județul Prahova. Lucrările de diagnostic arheologic s-au soldat cu identificarea și recuperarea unui număr de peste 80 de arme și unelte agricole specifice evului mediu timpuriu (secolele VIII – X d. Hr.) depuse în 4 depozite distincte.
Probabil cele mai spectaculoase descoperiri din aceste depozite sunt piesele de echipament militar care includ mai multe topoare de luptă, un vârf de lance și o sabie. La acestea se adaugă numeroase unelte agricole și meșteșugărești, printre care se numără mai multe seceri, cuțite și brăzdare de plug, catarame, scoabe, cuțitașe și verigi. Mai merită amintite aici o nicovală, o scăriță de șa și o zăbală.
Pe lângă armele și unelte din fier, în cursul cercetărilor arheologice, în pământul care acoperea cele 4 depozite au fost identificate numeroase fragmente ceramice. Aceste descoperiri susțin ideea că în zonă a existat o așezare medievală necunoscută anterior.
Cele 4 depozite de arme și unelte agricole descoperite acum se alătură unui alt depozit, descoperit în condiții necunoscute, într-un punct neprecizat de pe teritoriu comunei Plopu, în urmă cu mai multe decenii. Printre cele mai spectaculoase piese ale acestui depozit descoperit în deceniile trecute se numărau un cazan de aramă peceneg și 11 monede bizantine de bronz.
Importanța depozitelor de arme și unelte descoperite la Plopu pentru istoria spațiului românesc în evul mediu timpuriu este una deosebită, din mai multe puncte de vedere.
Printre altele, aceste descoperiri arheologice scot în evidență legăturile pe care acest spațiu le avea cu restul Continentului European în niște vremuri destul de tulburi, cu privire la care, izvoarele istorice sunt adesea sărăcăcioase în informații.
Poate cel mai important însă, este că aceste descoperiri vin să arate că pe parcursul secolelor VIII - X d. Hr., zona Dealurilor Subcarpatice din nordul Munteniei era una de mare interes și concentra un volum important de bogății.